444. Iarna în mahala [cca. 1940]

„Am vrut să las oamenilor o operă plină de dragoste de viață – am vrut să calc peste toate tristețile, peste toate neliniștile sufletului meu, dar n-am putut. [...] Ce aș putea spune oamenilor pentru a-i convinge că viața e frumoasă, veselă și fericită? Ca să fiu sincer, în viața de toate zilele nu mai pot trăi fericirea. Nu o trăiesc decât în artă, în pictură și mai ales în muzică”. (Ion Țuculescu „Contemporanul Nr. 8, 1965”) Țuculescu nu studiază pictura metodic, ci începe să picteze, din adolescență, experimentând diferite tehnici de culoare. O perioadă va renunța la pictură și studiază la Facultatea de științe ale naturii și absolvă medicina, meserie pe care o și practică un timp. Atracția față de pictură se clădește spontan, însă drumul spre afirmare este greu. Îndură critici aspre atât în țară cât și peste hotare, dar nu renunță și continuă să lucreze. Admiră și învață de la marii maeștrii: Grigorescu, Andreescu, Luchian și intră în contact cu lucrările acestora. Va cunoaște o prietenie strânsă față de Octav Angheluță care îl admiră și îl încurajează, alături de care va deschide prima expoziție, în anul 1939 în sala Ateneului Român. Lucrarea ”Iarna în mahala” marchează trecerea la peisajul urban, trecere care se simte printr-un spirit neliniștit ce se caută cu o pasiune copleșitoare, lăsând să se citească un dialog filozofic, uneori dramatic și direct exprimat. Perioada expresionistă a lui Țuculescu este dezvăluită din plin în acestă lucrare, o atitudine naturalistă și nostaligică se relevă asupra privitorului. Forța și tulburarea sunt exprimate în dinamica compoziției, tumultul pensulației și liniile oblice sfărâmă monotonia și liniștea, transformând un banal peisaj de iarnă într-un spectacol plin de dramatism și de suspans. Temperamentul vulcanic și setea creatore a lui Țuculescu aduc raportul cromatică - compoziție într-un echilibru perfect. Lucrarea surprinde de la prima privire cu prim-planul gardului dinamic construit, apoi atenția este atrasă asupra casei, centrul de interes, casă ce arată statornicia prin forma greoaie Geometria este armonizată prin folosirea copacului, motiv foarte îndrăgit de pictor, care comunică perfect cu fundalul reprezentat de casele ponosite ale unei vechi mahalale bucureștene. Norii încheie spectacolul, îndulcind și liniștind cromatic petele calde de pe hornurile caselor. Ion Țuculescu este mereu marcat de mirajul compoziției și se supune unui suprem efort de permanentă evadare din propriul clișeu, surprinzând iar și iar cu fiecare lucrare. (A.M.)

Bibliografie

DAVIDESCU, Cătălin, „Țuculescu”, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1988 VLASIU ION „Ion Țuculescu”, Ed. Meridiane, București 1966

Dimensiuni

width 46 cm, height 55 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru I. Ţuculescu

Datare

cca. 1940

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.