Bibliografie

OPREA, Petre, „Corneliu Mihăilescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972 PINTILIE, Andrei, „Elemente pentru redescoperirea lui Corneliu Michăilescu”, Studii şi Cercetări de Istoria Artei, 1979, tom 26

tempera și acuarelă pe hârtie lipită pe carton subţire, 26 cm, 24,5, semnat dreapta jos, cu gri, în monogramă, CM

Informații documentare

Proveniență: colecția Octavian Moșescu; colecția Balcica și Constantin Măciucă; din 2006 importantă galerie bucureșteană. Opera a ilustrat coperta volumului “Portretul”, Corneliu Michăilescu, Ed. Atlas, București, 2000 Opera a participat la expoziţia “Valori artistice reprezentative din colecţii bucureştene”, 2002.

Valoare binecunoscută a avangardei româneşti, artistul Corneliu Michăilescu constituie o prezenţă singulară în pictura românească, remarcându-se iniţial prin realizări apropiate de atmosfera impresionistă, îndreptându-se în etapa imediat următoare către preocupări ce ţin de sfera decorativului în transpunerea unor motive ce aparţineau basmelor sau legendelor, pentru ca mai apoi, să tindă către compoziţii extrem de organizate, în care conturul începe să aibă un rol din ce în ce mai important, cristalizându-se într-un proces lent de asimilare a cubismului. Alături de câmpul plasticii pe care îl explorează trecând prin mai multe etape, un loc important în creaţia lui Corneliu Michăilescu îl ocupă grafica, ce traversează, prin intermediul caracteristicilor sale distinctive, aceleaşi perioade ca şi pictura. Permanentă sursă de inspiraţie pentru creaţia lui Michăilescu, lumea actorilor de comedie constituie principalul motiv pentru opera „Arlechini”, ce impresionează prin capacitatea artistului de a exprima tensiunea dramatică a sentimentelor celor două personaje folosindu-se de accentuarea mijloacelor de expresie: linia puternic trasată, volume strict delimitate, colorit viu. Suprafaţa operei este divizată în două scene, ce la prima vedere, par tratate fiecare de sine stătător – arlechinul reprezentat în paşi de dans alături de o păpuşă-paiaţă, pe de o parte, arlechinul îndurerat, pe de altă parte – însă contopite într-un unic subiect antitetic: fericire-nefericire. Arlechinul dansator şi a sa păpuţă, plasate într-un plan secund, în spaţiul delimitat de arcada unui edificiu veneţian, se detaşează puternic datorită mişcării graţioase şi unduioase, precum şi a coloritului viu al costumelor. În prim-plan, în partea stângă a tabloului, într-o poziţie de înfrânt, stă încremenit de durere, un alt arlechin, a cărui unică evadare este constituită de mişcarea degetelor în interpretarea unui acord la chitară. O dramă mută, în care evidenţierea mijloacelor de expresie aduc în plan secund subiectul operei ce serveşte doar ca pretext. (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.