Bibliografie

„Victor Brauner dans les collections du Musée National d’Art Moderne”, Centre Georges Pompidou, Paris, 1999 „Le Dessins Magiques de Victor Brauner”, Ed. Denoël, Paris, 1965 „Victor Brauner, écrits et correspondances, 1938-1948”, Centre Pompidou, Paris, 2005 PANĂ, Saşa, „Sadismul adevărului”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2009 PAVEL, Amelia, „Victor Brauner”, Ed. Arc2000, Bucureşti, 1999 SARANE, Alexandrian, „Le centenaire de Victor Brauner”, Ed. ICARE, Bucureşti, 2006 SARANE, Alexandrian, „Victor Brauner”, Ed. Junimea, Iaşi, 2005 VELESCU, Cristian-Robert, „Victor Brauner d’après Duchamp”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007

ulei pe placaj, pictat în două etape, 1923 (peisajul postimpresionist) respectiv 1935 (personajul metafizic, ciotul, văgăuna), 32 x 41 cm, semnat, intitulat şi datat central dreapta, cu brun, LE TRIUMPHE DE LA METAPHISIQUE, VB, 1935

Informații documentare

Proveniență: licitaţia Artcurial, 24 martie 2011, lot 350; din 2011 în colecție privată bucureșteană. Opera este însoțită de certificat de autenticitate eliberat de Galeria Samy Kinge în data de 18 februarie 2011.

Deseori în critica de specialitate s-a vorbit despre creaţia artistică a lui Victor Brauner ca despre o transpunere în propria artă a autobiografiei acestuia, cu evidente calităţi dialectice, mitologice, taumaturgice şi ontologice. Primul autor care s-a ocupat de aceste aspecte a fost Alexandrian Sarane (Sarane Alexandrian, „Victor Brauner”, Ed. Junimea, Iaşi, 2005), filosof, eseist, critic de artă francez şi, nu în ultimul rând, prieten apropiat al artistului. Pictura lui Brauner este în primul rând o autobiografie, deoarece aceasta înfăţişează necontenit fiinţa, gesturile, faptele lui Brauner, cu ajutorul cărora acesta compune autobiografii imaginare. Aspectul dialectic al artei practicate de Brauner constă în permanenta contrapunere a două adevăruri: „esenţa unui lucru îşi are antiesenţa sa, nu ca un contrariu, ci ca fundament”, spunea Sarane. La baza majorităţii operelor sale stă mitologia. Actul creaţiei lui Brauner pleacă de la convingerea că în viaţa obişnuită există ceva sacru ce ar trebui conservat. Această idee este vizibilă prin prezenţa în opere a zeilor, eroilor şi a oamenilor care săvârşesc anumite fapte semnificative. Arta lui Brauner este terapeutică deoarece, în esenţă, aceasta reprezintă proiecţia în imagini a unor angoase, conflicte interioare cu scopul de a stabili o soluţie de răspuns în temperarea nefericirii conştiinţei. În fine, universul braunerian prezintă aspecte legate de ontologia omului, deoarece reprezintă încercarea de a răspuntd unei chestiuni mai vechi şi anume „ce înseamnă a fi?”. Un capitol aparte în acest univers dominat de sfera subconştientului uman şi rolul jucat de acesta în geneza imaginii lui Brauner – un artist despre care s-a vorbit frecvent prin prisma apartenenţei la curentul francez al suprarealismului – îl reprezintă etapa evident constructivistă, cu accente Art Deco, ce întregeşte trăsăturile unei personalităţi artistice mult mai complexe şi doar pentru o perioadă limitată, încadrabilă mişcării suprarealiste franceze. Constructivismul lui Victor Brauner trebuie observat în lumina unei viziuni artistice mult mai ample, la vremea respectivă, ce domina mişcarea românească de avangardă din anii 1924-1928. Acestei perioade îi aparţin lucrări, care prin maniera artistică, se apropie mai mult de arta lui Maxy, Marcel Iancu şi prea puţin de ideile avangardiste de la Paris. Deşi iniţial trage învăţăminte din arta lui Cézanne, constructivismul lui Brauner este mai mult legat de revista „Contimporanul” şi de expoziţia cu acelaşi nume, organizată în 1924, prin intermediul căreia a luat contact cu operele constructiviste ale lui Mattis Teutsch, Maxy, Arthur Segal. “Triumful metafizicii”, titulatura sub care Brauner a văzut finalitatea uleiului de față, prinde contur în discursul filosofic pe care pictorul l-a imaginat în căutările avangardiste. Valențele figurativului, ce e abordat ca liant către o sferă picturală suprarealistă, sunt decontextualizate prin înnoirea compoziției cu ajutorul unor simboluri tipic brauneriene, ce aveau să intre în bagajul stilistic după 1930. Angajarea manierei suprarealiste se relevă și în opera de față, unde Brauner semnalează “ideea”, sub masca introviziunii, amintind elemente-simbol: ciotul și văgăuna din prim-plan amintesc de cunoașterea operei lui Salvador Dali și totodată de reconfigurarea simbolului terestru; personajul substituie nevoia umanului, prezență obligatorie în operele de maturitate ale artistului, însă amintește și de micul ciclu al “Petit morphologie” (conceput după 1934), în care meditația transcende forma.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.