6. Colegat Sbornic (manuscris de sec. XVIII) și ”Noul Testament” al lui Antim Ivireanul, din vremea lui Constantin Brâncoveanu, București, 1703, piesă extrem de rară, de colecție
Preț de pornire
EUR 1.500
Adjudecat
EUR 3.500
Sesiune
Joi, 3 octombrie 2024 19:00
Bibliografie
BRV, I. p. 139
Dimensiuni
width 17 cm, height 24 cm
Informații documentare
Antim Ivireanul, născut în 1650, are o origine georgiană dar drumul său în cadrul ortodoxiei l-a adus la gurile Dunării, în Țara Românească. Înainte de această perioadă, a trăit pe lângă Patriarhia ecumenică de la Constantinopol, unde a pătruns tainele credinței dar și pe cele ale meșteșugului tipografic în toate detaliile acestuia, de la scriere, până la fabricarea hârtiei și xilogravură. Pătruns în atmosfera și mediul erudite și cultivate patronate de Patriarhia ortodoxă, a învățat mai multe limbi, greacă, turco-osmană și arabă. Cel care l-a adus la nord de Dunăre a fost domnitorul Constantin Brâncoveanu care i-a încredințat dezvoltarea și conduicerea tipografiei domnești de la București în 1691. Deosebit de activ și dedicat cărții și bisericii, a ocupat mai multe demnități ecleziastice încununate cu aceea de mitropolit al Țării Românești în care era instalat în 1708. Folosind autoritatea de care dispunea și fondurile la care avea acces, a dezvoltat rețeaua de tipografii din țară, cu una la Râmnicu Vâlcea și una la Târgoviște. Prin intermediul numeroaselor lucrări bisericești pe care le-a editat și îngrijit, Antim Ivireanul a creat limbajul bisericesc în limba română și a pus în circulație lucrările fundamnetale ale ortodoxiei transpune într-o variantă românească. Exilat din țară ca urmare a opoziției sale față de regimul fanariot, era asasinat pe drumul către Constantinopol în împrejurări încă neelucidate pe deplin. El a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în 1992.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Detalii
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Bibliografie
BRV, I. p. 139
Dimensiuni
width 17 cm, height 24 cm
Informații documentare
Antim Ivireanul, născut în 1650, are o origine georgiană dar drumul său în cadrul ortodoxiei l-a adus la gurile Dunării, în Țara Românească. Înainte de această perioadă, a trăit pe lângă Patriarhia ecumenică de la Constantinopol, unde a pătruns tainele credinței dar și pe cele ale meșteșugului tipografic în toate detaliile acestuia, de la scriere, până la fabricarea hârtiei și xilogravură. Pătruns în atmosfera și mediul erudite și cultivate patronate de Patriarhia ortodoxă, a învățat mai multe limbi, greacă, turco-osmană și arabă. Cel care l-a adus la nord de Dunăre a fost domnitorul Constantin Brâncoveanu care i-a încredințat dezvoltarea și conduicerea tipografiei domnești de la București în 1691. Deosebit de activ și dedicat cărții și bisericii, a ocupat mai multe demnități ecleziastice încununate cu aceea de mitropolit al Țării Românești în care era instalat în 1708. Folosind autoritatea de care dispunea și fondurile la care avea acces, a dezvoltat rețeaua de tipografii din țară, cu una la Râmnicu Vâlcea și una la Târgoviște. Prin intermediul numeroaselor lucrări bisericești pe care le-a editat și îngrijit, Antim Ivireanul a creat limbajul bisericesc în limba română și a pus în circulație lucrările fundamnetale ale ortodoxiei transpune într-o variantă românească. Exilat din țară ca urmare a opoziției sale față de regimul fanariot, era asasinat pe drumul către Constantinopol în împrejurări încă neelucidate pe deplin. El a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în 1992.