65. Arătura [1879-1880]

Andreescu pleacă la Barbizon în momentul în care va simți necesitatea unui nou univers creator, moment intuitiv în cariera artistului. Desigur că la un nivel ideatic putem admite că pictorul călătorește în binecunoscuta colonie în căutarea naturii, în aceeași manieră pe care o cunoștea de la membrii școlii de peisaj din micuța localitate. Însă experiența operelor din țară ne aduce în prim plan faptul că Andreescu a pictat în natură încă de la începuturi, și, chiar dacă Buzăul nu i-a oferit cele mai însemnate motive, nu putem ignora predispoziția acestuia la o pictură eficientă indiferent de localizare. Așa numita perioadă de maturitate identificată în itinerarul francez (1879-1881), chiar dacă pare exagerată în contextul în care perioada de creație scurtă (cauzată de decesul imatur) nu poate cuprinde eventualele evoluții post 1882, aduce în discuție calitatea evidentă la care ajunge pictura lui Andreescu. În ceea ce privește peisajul, drept unic gen abordat în perioada barbizonistă, elementele decisive sunt caracterizate de diferența senzorială, prin simpla comparație a lucrărilor realizate ante și post 1879. După cum spuneam mai sus, Andreescu ieșea la peisaj, așadar diferența nu se va resimți în temă, ci în caracteristicile intrinsece ale pânzelor. Școala de la Barbizon, așa cum ne parvine nouă la un secol și jumătate de la succesul atins, a reușit să introducă, în special prin aportul adus de Theodore Rousseau, caracterul senzorial necesar unei interpretări după natură. În epoca afirmării impresioniștilor, Andreescu nu avea cum să nu aleagă rezolvările inovative (la acea oră) în ceea ce privea interpretarea cromatică a atmosferei, umbrei și luminii. Practic aceste categorii picturale sunt cele ce modifică și percepția pictorului nostru atunci când își selecta și re-prezenta motivul. Integrarea lui Andreescu în Școala barbizonistă o putem interpreta ca o afinitate evidentă a acestuia în pictarea motivelor identificabile în operele tuturor celor ce au lucrat acolo. Interioarele de pădure, peisajele de la marginile bălților, micuțul orășel sau priveliștile cu stânci, așa cum le găsim și la Grigorescu, abundă în creația andreesciană specifică perioadei în cauză. "Arătura" este un exemplu elocvent pentru această "marcă" a peisajelor realizate în Franța, și anume influența tematică cunoscută în urma contactului cu creațiile unui Camille Pissarro sau chiar a lui Jean - Francois Millet (chiar dacă dispăruse în 1875). Și aici ne referim în special la specificitatea vedutei și a perspectivei de lucru, dar și alegerea unui subiect comun celor doi maeștrii francezi - câmpul și lucrul acestuia. Chiar dacă în cazul celor doi intervin mult mai multe considerente tematice - apariția personajului uman, reconfigurarea figurativului - Andreescu preia tema exclusiv din perspectiva compozițională, dar și a experimentelor cromatice respectivei teme. (I.P.)

Bibliografie

BOGDAN, Radu, “Andreescu”,Vol I, Ed. Meridiane, București, 1969 MEREUȚĂ, Iulian, “Andreescu”, Ed. Meridiane, București, 1972

Dimensiuni

height 33 cm, custom 45,5

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu alb, I. Andr(eescu)

Informații documentare

Opera a fost inventariată în arhiva Radu Bogdan sub titlul "Arătura", (în anii '80, ulterior publicării în 1969 a monografiei “Ioan Andreescu“) și figurează în catalogul raisonné "Andreescu" pregătit de Radu Bogdan - critic de artă și monografist al pictorului, în cei 50 de ani dedicați creației lui Ioan Andreescu. Actualmente arhiva Radu Bogdan este în proprietatea și în operarea Fundației Radu Bogdan.

Datare

1879-1880

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.