Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
BREZIANU, Barbu, ”Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987.
VLAHUŢĂ, Alexandru, ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1910
ulei pe carton, 24 cm, 15,5, semnat stânga jos, cu roşu, Grigorescu
Ciclurile cele mai coerente care s-au dezvoltat și au persistat până în ultimii anii de creație, împământenite o dată cu venirea la Câmpina s-au axat pe proximitatea subiectelor ce îl impuseseră pe Grigorescu în arta națională: portretele de țărani și ciobănași, muntence și țărance în interior, care cu boi și priveliștile din natură. Calitatea primară a operei dezvoltate în acei ultimi 15 ani de creație ține de viziune, o viziune inconfundabilă ce s-a tradus prin contactul nemijlocit cu realitatea imediată, filtrată( sau nu) prin sensibilitatea lirică atât de pasională. Peisajul a fost cu adevărat câștigat atunci când Grigorescu a capacitat să racordeze stilul la acea viziune, prin propria-i opinie despre impresionism, valoarea lucrurilor și estetica coordonatoare. Câștigurile acestei ultime perioade, în special în maniera picturală, au constat în valorația oferită întregii compoziții, prin capacitatea artistului de a picta întregul dar și fracțiunile cu aceeași însemnătate și calitate a universului luminos. În plus, Grigorescu a reușit să împrumute din pictura cu personaje acea idealizare tipică ce îl împiedica să prezinte altceva decât frumosul și optimistul, astfel , peisajul său se înscrie în coordonatele unei topografii senzoriale cu adevărat reușite. Dealurile, vâlcelele, posadele, luminișurile, pajiștile străbătute de ciobănașii lui dragi, toate intră în imaginarul artistului și sunt transformate, în parte, în excelențe estetice, inaugurând fiecare în parte cicluri elocvente. Intercalarea temelor a reprezentat pentru Grigorescu ocazia unor interogații picturale ce țin de modalitatea proprie de a evalua mediul înconjurător. Amintirea, fie ea și succintă, a prezenței umane în peisaj, vine drept o reconfortare a pictorului către atmosfera cea mai prielnică, adică printre ființele îndrăgite. Dacă ni-l imaginăm pe Grigorescu la peisaj, călcând pajiștile prahovene, nu putem scoate din discuței factorul uman, chiar și atunci când pânza de pe șevalet trăia din verdele pădurilor, al văii, sau din albastrul cerului de vară. Așa îl descoperim pe Grigorescu și în cazul operei de față, unde pictorul a dorit să imortalizeze tipicul arhitectural al caselor muntenești. Privită în perspectivă, orizontul fiind mereu căutat de ochiul pictorului, locuința este încadrată subtil în natură, care însă nu domină total compoziția. Specificitatea arhitecturală nu îi scapă lui Grigorescu, cula muntenească fiind la fel de reprezentativă pentru spațiul patriarhal, precum ciobănașii, păstorițele sau carele cu boi. (I.P.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
