Bibliografie

DRĂGUŢ, Vasile, "Nicolae Dărăscu", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966

acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 58 x 88 cm, semnat stânga jos, cu negru, Dărăscu

În 1906, Dărăscu pleacă la Paris şi intră în atelierul lui Jean Paul Laurens de la Academia Julian. Descoperă cu entuziasm impresionismul în colecţiile şi expoziţiile pariziene, frecventează muzeele şi se lasă atras la început de personalitatea artistică a lui Claude Monet, apoi cucerit de experienţa pointillistă şi demonstraţiile savante ale lui Paul Signac. Este admis la Académie des Beaux-Arts în 1907 şi lucrează în atelierul lui Luc Olivier Merson, însă adevărata sa vocaţie îl îndeamnă către natură, spre cheiul Senei, apoi Bretania şi ţărmurile Mediteranei. În vara lui 1908 ajunge la Saint Tropez, unde are loc conturarea viziunii sale picturale şi definirea unor coordonate ale modului său de expresie artistică. Călătoreşte în anii următori prin Provence şi Italia, descoperind Veneţia în 1909. În 1911 artistul se întoarce în ţară şi organizează o expoziţie cu lucrările adunate de-a lungul şederii sale de cinci ani în Franţa, care afirma cu putere impresionismul şi neoimpresionismul, precum şi o sensibilitate personală. Arta lui Dărăscu nu este rezultatul unei impresii trecătoare, ci motivele sale capătă sub penelul său perenitate şi consistenţă. În peisajele sale, pictorul este preocupat de redarea materialităţilor specifice şi a atmosferei, în care găseşte corespondenţe cu stările sufleteşti. Dărăscu simţea nevoia unor imagini echilibrate, cu forme şi perspective construite logic, cu claritate, în care culoarea reuşeşte să ordoneze planuri şi să exprime structuri materiale. Se dedică în special acestui gen, odată ajuns în faza de maturitate, unele dintre peisajele sale fiind considerate adevărate capodopere. Primele peisaje bucureştene, ciclu comun cu opera de față, au fost prezentate publicului în cea de-a doua expoziţie a grupării Arta Română, organizată în 1919. Opera-bornă a acelei expoziții -"Piaţa Teatrului Naţional pe ploaie” – ce se află în Galeria Naţională – s-a remarcat prin puterea de sugestie a ploii şi umidităţii atmosferei, rămânând fidel principiilor impresioniste. Veduta de față, prezentată printr-o perspectivă generoasă asupra centrului Bucureștiului, ni se dezvăluie tot drept o continuare a reflexiilor impresioniste. Pensulația sacadată - ce amintește de ciclul marin din cursul anului 1913, colorează forma prin aceeași manieră subtilă, dar grăitoare.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.