Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
DAN, Călin, “Jean Al. Steriadi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988
ulei pe carton, 61 cm, 49,5, semnat și datat dreapta jos, cu negru, Jean Al. Steriadi, 1925
Considerat atât în epocă, cât şi în critica contemporană un “impresionist de rasă”, Steriadi ocupă un loc special în tabloul artistic românesc. Alături de Dărăscu şi Lucian Grigorescu, pictorul este unul dintre artiştii care şi-au construit universul plastic în două spaţii germinative pictural, sudul Franţei şi coastele Balcicului. Pentru Steriadi, Dobrogea devine un interes plastic odată cu deceniul al treilea, anii ’20 marcând momentele în care pictorul se familiarizează cu priveliştile aride din sud-estul ţării. În interogaţiile pe care pictorul le porneşte în faţa peisajului se resimte de fiecare dată o aplecare curioasă, o scrutare atentă a naturii dar şi a fenomenelor obiective şi subiective care pot deforma vizualul. Faptul că Steriadi caută să se ralieze la adevărurile pe care motivul le poate susţine nu face decât să întărească dualitatea caracteristică elaborată de imaginile impresioniste. Pe de o parte pictorul este implicat senzorial în peisaj, apoi urmează calea reconstrucţiei logice pe pânză. Ceea ce defineşte unitar imaginea lui Steriadi este alegerea momentelor din zi surprinse pe pânzele sale. Preferând să seducă vizualul, pictorul alege constant peisaje surprinse la amiază, unde soarele domină universul, într-un regim zenital asumat. Alegând clipe cu lumină crudă, pictorul reuşeşte de la bun început să îşi coordoneze universul pictural, lucru delimitat în special de dispariţia din spectrul vizual a umbrelor. Priveliştile dobrogene sunt cele ce răspund cel mai puternic la cerinţele amintite, coastele aride ale Balcicului fiind deseori prezentate de pictor în maniera unui impresionism împroprietărit. Steriadi reuşeşte să atingă o anumită intensitate cromatică în peisajele sale folosind tocmai calităţile optice oferite de momentul zilei ales. Partea surprinzătoare constă în faptul că de cele mai multe ori această intensitate este modelată şi obţinută cu accente reci, de albastru şi verde, cu care Steriadi purifică ocrurile şi rozurile. Este întocmai cazul lucrării prezentate, care este orânduită în două registre cromatice ce se intercalează, drept urmare atmosfera atinsă devine tributară mai mult coloritului decât desenulului reprezentativ. George Oprescu observa că pictorul reuşeşte să înceapă şi să termine tabloul cu pensula în mână, schiţa desenată devenind de prisos în cazul unui artist ce atinge maturitatea artistică încă din prima perioadă pariziană. Analizând lucrarea putem observa că principalele zone cromatice sunt realizate prin suprapunere, prin adiţia lucidă a volumelor de culoare ce completează ambianţa. Astfel sunt construiţi copacii, pictaţi în verde crud, primăvăratic, sau pământul lutos transpus prin vibraţii de ocru. Echilibrul este realizat atât prin construcţia perspectivei, dar mai ales prin iscusinţa cu care planurile vizuale sunt alternate cromatic. În prim plan, vegetaţia deasă este modelată în tonalităţi tari, crude, fiind reprezentată antagonic în comparaţie cu orizontul, dominat de dealuri calcaroase, pastelate şi de cerul de un albastru surd. Chiar dacă paleta cromatică ordonează imaginea în profunzime, efectele perspectivale sunt dependente de construcţia liniilor de demarcaţie a registrelor. Alături de valenţele paletei, desenul marchează punctele de focalizare, în acord cu tonalităţile de profunzime. Silozul roşu din prim plan fixează atenţia privitorului nu numai prin căldura emanată de culoare, dar mai ales prin contrastul complementar prin care este evidenţiat, Steriadi recurgând uneori la cele mai simple modalităţi de emfazare a motivului pictat. Urmând linia compoziţională, privirea urcă în diagonală spre geamia din deal, ce reuşeşte să încheie modelajul cromatic în tonuri neutre, albul minaretului fiind pus în concentraţie minoritară faţă de restul operei. În ansamblu, Steriadi reuşeşte să compileze o imagine efervescentă, alegând de această dată să ne prezinte un peisaj plin de viaţă, în care culoarea nu se subordonează în totalitate acelei atmosfere apăsătoare a Balcicului solar.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
