Bibliografie

CÂRNECI, Magda, „Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, 1984 DAVIDESCU, Cătălin, "Țuculescu", Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1988

ulei pe pânză, 62 x 52 cm, semnat dreapta jos, cu negru, în monogramnă, TUC

Informații documentare

"După război ca și după ploaie, furtuna s-a potolit. Ultimii stropi de ploaie cad pe luciul apei și descriu cercuri tot mai largi, la infinit. Germenii care pluteau departe, sus, se trezesc la viață și dau un nou impuls naturii. Începe o viață nouă. Tot asfel, ultima bubuitură de tun lasă un ecou în depărtări. Liniştea care se aşterne - Pacea - permite ca ideile care au germinat să se elibereze de constrângerile războiului. Germenii noilor idei prind contur și dau impuls creativ omenirii. Popoarele - simbolizate prin totemuri - sunt în căutarea ideilor noi care au germinat, dar nu s-au putut dezvolta în condiții de constrângere. O noua cursă de concurență și competiție începe. Lancea progresului este în mâna celor care ajung mai repede să-și însușească și aplice germenii invențiilor și soluțiilor noi de viață care duc la progresul omenirii. O noua cursă începe." Nota colecționarului, rememorând relatarea artistului cu privire la tema picturii

Perioada folclorică din opera lui Țuculescu, definită temporal începând cu 1947, a fost precedată de elemente „în buna tradiție a picturii românești moderne: peisaje de țară, margini de sat, scene de joc popular, personaje cu port țărănesc.” (Magda Cârneci, Țuculescu, Ed. Meridiane, 1984). Seria interioarelor țărănești cu o cromatică violentă constituie prefigurarea perioadei folclorice definite de artist ca o mutație provocată de colecția de scoarțe oltenești pe care o strânsese. Motivul oltenesc reluat obsesiv în calitatea sa decorativă este aplicat elementelor figurative ale peisajului, pentru ca treptat să-l substituie pe acesta din urmă întrutotul. Imaginea suferă la rându-i o mutație dinspre mimetismul realității, spre realul ”insolitat” de elementul decorativ și până la căutarea și evidențierea structurilor geometrice, repetitive din structura realului. Drumul spre această stilizare trece prin mai multe etape, care grosso- modo alternau viziunea naturalistă cu cea nouă, ”expresie primitivă, sălbatică, telurică” (Petru Comarnescu) a unei ”voci interioare, unică și obsedantă.” Se instaurează o haotică aglomerare de forme, de factură expresionistă, din care apare motivul copacului. Soția sa povestea despre legenda copacului din zona Mangaliei, în care localnicii își agățau o bucată de haină atunci când aveau necazuri, crezând că astfel acestea aveau să se rezolve. În același timp, Comarnescu vedea în această alegere apetitul pentru mituri și legende, sursa stilizărilor ulterioare. Viziunea dramatică ce se va continua până în 1962 își are sursa, după declarațiile artistului în vecinătatea scoarțelor amintite, așadar într-un filon folcloric, văzut apoi ca sursă primordială a schimbării. Cătălin Davidescu, în monografia sa dedicată artistului, are rezervele sale cu privire la această influență atât de tranșantă și subliniază, că la transformarea ei în Ianus-ul creației lui Țuculescu au contribuit și aprecierile critice ale lui Comarnescu, care pune inclusiv cromatica sa ca venind din această sursă. De fapt , Cătălin Davidescu, recuperând opiniile Magdei Cârneci și ale lui Radu Bogdan, încearcă să sublinieze ”forța lirică” drept filon unitar al operei sale, forță care e ”de fapt acea fidelitate neconștientizată a artistului față de o voce interioară unică.” În lucrările din anii 50 artistul ajunge la ”osmoza dintre realitate și elementul folcloric”, lucrări ca ”Nopate la Ștefănești” sau ”Dansul fluturilor”, moment în care Țuculescu se desprinde de real, folosind din abundență elementul decorativ, în aglomerări de forme și de cromatică. Totemul reprezintă sublimarea motivului folcloric, sintetizat la începutul anilor 60, spre sfârșitul perioadei folclorice. Imaginea este epurată de orice trimitere spre figurativ, structura totemică făcând trecerea spre perioada abstract – simbolică. Prefigurat în mai multe pasteluri, motivul simbolic definește o lume primară, restrângându-se la ”trei ideograme obsesive – ochiul, troița, totemul” (Magda Cârneci, ”Țuculescu”, Ed. Meridiane, 1984). Elementele simbolice conturează un spațiu abstract, lipsit de perspectivă, geometrizat în structura sa, de repetiția acestora și de radicalizarea culorii. Monumental, dominând spațiul, totemul este deopotrivă ermetic și deschis interpretărilor, valori pe care le transmite imaginii, care astfel se rupe de funcția mimetică și devine o formă de cunoaștere Evoluția artistului în ultimii ani spre forma non – figurativă este una naturală, în comun acord cu modul de a trăi și simți al artistului, puternic expresionist. Magda Cârneci preferă termenului de abstract pe cel de ”tendință abstractizantă”, generată de obsesia artistului de a epuiza ”conținutul integral al imaginii și creativității.”

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.