Bibliografie

CONSTANTIN, Marian, în Catalogul ”Nicolae Dărăscu: magician al culorii”, Muzeul Naţional Cotroceni, 2009 CONSTANTINESCU, Paula, CLONARU, Hariton, Catalogul expoziţiei ”N. Dărăscu”, MNAR, 1966 DRĂGUŢ, Vasile, „Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966

ulei pe pânză, 54 x 65 cm, semnat stânga jos, cu brun, Dărăscu

Dintre toţi pictorii români ataşaţi curentului impresionist, Dărăscu este în mod clar unul dintre cei mai fideli acestuia, adăugând în perioada de debut elemente de pointilism, influenţat fiind de Paul Signac. La fel ca şi alţi colegi de generaţie, are parte de o educaţie artistică pariziană, studiiind la Academia Julian, iar apoi la Acadèmie des Beaux-Arts. Prima sa expoziţie personală are loc la Bucureşti în 1907, aceasta bucurându-se de un real succes. Participă, alături de nume mari la expoziţiile de la “Tinerimea Artistică”, “Arta Română” şi “Arta”, iar din 1936 devine profesor la Şcoala de Arte Frumoase. Dărăscu este prin excelenţă un peisagist; deşi abordează şi alte stiluri, peisajul este cel la care se reîntoarce mereu, datorită amplelor călătorii pe care le face. Peisajele sale sunt dominate de lumea mediteraneană (Italia, sudul Franţei), dar şi de cea românească. La prima vedere, tabloul pare o simplă natură statică, dar de fapt compoziţia este împărţită pe mai multe planuri. Din punct de vedere tematic, natura statică ocupă prim planul, în timp ce în fundal se observă un peisaj marin, de unde şi numele compoziţiei. Celelalte două planuri se conturează prin opoziţia interior/exterior. Cele două planuri sunt despărţite printr-o fereastră redată prin schematizarea unui geam în partea stângă, iar în partea dreaptă a unei draperii. În acest fel, pictorul introduce în această compoziţie o temă destul de abordată de impresionişti şi anume aceea a ferestrei ca prag, ca mijloc de comunicare între două lumi opuse. De asemenea, din punct de vedere al compoziţiei, aceasta nu este întru totul unitară, dată fiind aglomerarea de elemente în partea dreaptă a tabloului, mai precis cea suprapusă pe planul naturii statice. În acest fel se poate vorbi de o nouă împărţire a compoziţiei, de această dată în plan vertical. În timp ce partea dreaptă a tabloului este dominată de elementele de natură statică, fructiera, zaharniţa şi draperia, partea stângă este mult mai “aerisită”, golful cu marea întinsă şi cele câteva case de pe mal fiind dominante. Deşi Dărăscu este un pictor care pune foarte mult accent pe culoare, lucru vizibil prin paleta cromatică rămasă aproape neschimbată de-a lungul vieţii sale, desenul constituie, de asemenea, o permanentă preocupare, fapt vizibil şi în această natură statică, componentele tabloului fiind foarte bine delimitate prin intermediul unor linii negre, groase, care se detaşează de restul compoziţiei. În plus, deşi de factură impresionistă, Dărăscu creează un ansamblu de elemente bine definite, elemente ce nu se suprapun şi nu se pierd unele în celelalte. Din punct de vedere cromatic, "Vedere spre golf" este o compoziţie dominată de culori reci, începând cu cele din fundal, cu mai multe nuanţe de albastru deschis întrerupte de unele pete albe şi terminând cu prim-planul, unde domină culori mai puternice şi mai contrastante: verde, albastru închis, violet, dar şi roşu şi roz. Compoziţia, în ansamblu, trimite la ideea de meditaţie, dar și de călătorie, dat fiind golful din fundal, în timp ce natura statică din prim-plan induce senzaţia de confort prin prezența obiectelor familiare înșirate în dreptul ferestrei, obiecte ce se regăsesc într-o serie preferată de artist.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.