Bibliografie

Vlahuță Alexandru, „Pictorul Nicolae Grigorescu. Vieața și opera lui”, Ed. Casa Școalelor, București, 1910. Oprescu George, „N. Grigorescu”, Ed. Meridiane, București, 1961-1962. Vida Mariana, „Grigorescu pictor al naturii = Grigorescu peintre de la nature”, Ed. Muzeului Național de Artă al României, București, 2007.

ulei pe lemn, 20 x 15 cm, semnat stânga jos, cu roșu, "Grigorescu"

Cu un simț pictural extraordinar de construcție al formei prin culoare și de echilibrare a raporturilor valorice, artistul Grigorescu excelează în toate temele creației sale. Începând de la portret, la reprezentările carelor cu boi, a ciobănașilor sau a țărăncuțelor în așteptare, până la peisajele în plină natură, Grigorescu se dovedește a fi un adevărat maestru al materiei. Inspirat de spațiul rural, practicat deopotrivă și la Barbizon, artistul dezvăluie un interes însemnat pentru specificul național, cât și pentru conservarea valorilor tradiționale, reușind să scoată pictura românească din tiparele academice. Mărturie a spiritualității naționale, opera sa ne înfățișează o panoramă esențializată a imaginii desăvârșite a naturii și a omului - cărora Grigorescu le va rămâne fidel pe tot parcursul creației sale. Una dintre cele mai dese reprezentările grigoresciene va fi negreșit țărăncuța. Întâlnită la Rucăr, Câmpina, Mușcel, Ghergani, pe văile Dâmboviței, ale Buzăului sau ale Moldovei - locurile peregrinărilor sale prin țară, țărăncuța este plasată în spațiul său domestic. La căratul apei, strângând fânul, torcând, brodând, odihnindu-se pentru câteva clipe ori pe gânduri, tânăra țărăncuță este surprinsă într-o atmosferă aparte, când toate stau pe loc doar pentru a i se zugrăvi chipul. În ceea ce privește identitatea sa, aceasta va rămâne cel mai adesea învăluită în mister, scopul artistului fiind acela de a picta caractere generice. În afară de operele intitulate, rare la număr, înfățișând adesea personaje, se alătură și operele denumite „studii”, sau cele ce primesc nume generice, precum și cele intitulate în jurul atmosferei create de un personaj. Astfel, titlurile lucrărilor ne semnalează o serie de semnificații, țărăncuța suplinind adesea un statut social („Fata cu zestrea”), o îndeletnicire („Cusând”, „Cu acul”, „Țărancă torcând”, „Țărancă citind”), o proveniență etnică („Țiganca de la Ghergani”), precum și un loc de obârșie („Rucăreancă”, „Munteanca”). (G.M.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.