Bibliografie

Oprea Petre, „Francisc Șirato”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1965. Ispir Mihai, „Șirato”, Ed. Meridiane, Sibiu, 1979. Păuleanu Doina, „Pictori români la Balcic”, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2012.

ulei pe carton, 45 x 53 cm, semnat dreapta jos, cu brun, "Sirato"

Practicant al picturii de șevalet, în cadrul căreia regăsim genuri ca scena de grup, natura moartă, autoportretul, scena de interior sau peisajul, Francisc Șirato se dovedește un adevărat artist al realității, realitate de care nu se va îndepărta niciodată și care îi va rămâne cel mai loial izvor de inspirație. În ceea ce privește peisajul, cu care își face debutul începând cu anii ‘20, acesta va deveni o nouă sursă de explorare, elaborat în preajma naturii nelimitate. Practicat la Balcic, pe care avea să îl descopere în vara anului 1933, prin camaradul Tonitza, care îi împărtășise entuziasmul său asupra acestui tărâm, peisajul dobrogean va constitui pentru Șirato o adevărată revelație, oferindu-i paletei sale o viziune nouă, luminoasă. Balcicul devenea astfel un ambient potrivit de explorare a artistului preocupat de studiul luminii și a umbrei, care îi vor oferi noi lecții. Pentru lucru va prefera momente predilecte ale zilei – orele după-amiezilor limpezi sau în apropierea amurgului. Îl vor inspira marea, țărmul, zidurile, cafenelele turcești, ulițele prăfoase, moscheea, minaretul, motive pe care le va transpune pe parcusul călătoriilor sale în lucrări precum: „Timp noros la Balcic”, „Primăvară după ploaie”, „Timp ploios la Balcic”, „Scară la Caramitti”, „Moschee din Balcic”, „Peisaj cu moschee”, „Minaret”. (G.M.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.