111. Peisaj din La Ciotat

Numeroasele evenimente legate de controverse şi dispute în plan artistic desfăşurate pe întregul parcurs al celui de-al treilea deceniu (al secolului XX) – suspendarea activităţii societăţii „Arta română” în 1924, reînfiinţarea „Salonului Oficial” în acelaşi an, reluarea activităţii „Artei române” prin organizarea unei noi expoziţii (1928), însă fără succesul aşteptat, ce va determina dealtfel închiderea societăţii – îl vor găsi pe Jean Al. Steriadi, unul dintre pionii importanţi ai acestor mişcări, pe culmile maturităţii artistice. Creaţia acestuia intrase deja pe un drum propriu, susţinut de numeroase şi constante succese în faţa unui public discret, dar fidel. Trecerea dintre deceniul trei şi patru este marcată, în cariera artistului, de obţinerea Marelui Premiu Naţional de Pictură şi implicit de confirmarea talentului artistic, manifestat pe parcursul a aproape treizeci de ani. Cronicile nu întârzie să apară. Recenzând evenimentul, autorul H. Blazian scria: „Opera pictorului Steriadi, ca şi toate iniţiativele pe care le-a animat, constituie, mai presus de toate, o constantă şi sănătoasă îndrumare a spiritului nostru plastic”. (H. Blazian, „Plastica anului 1930” în „Atelierele Adevărul, 1931, p. 12 apud Călin Dan, „Jean Al. Steriadi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988, p. 23). „Spiritul plastic” al publicului va avea ca model o personalitate a asimilărilor lente, dar constante, cu o permanentă nevoie de un context cultural necesar construirii ca pictor. În acest sens este decisiv contactul lui Sterdiadi cu arta lui Ion Andreescu, pe care a cunoscut-o atât în casa părintească, cât şi cu ocazia restrospectivei Andreescu, pe care el însuşi a organizat-o în cadrul Expoziţiei „Tinerimii Artistice” (1910). Corelaţia dintre pictura lui Steriadi şi cea a lui Andreescu, evidenţiată şi de critica vremii, este justificată de legătura profundă dintre cei doi la nivelul structurilor mentale de tip artistic, fără o incidenţă directă asupra stilului plastic: dacă Andreescu se îndrepta către zona de post-impresionism, Steriadi opta pentru o paletă scăldată de lumină şi surprinderea motivului într-o unică şedinţă de lucru, menţinând însă în operele sale o anumită consistenţă a formei şi o intensitate moderată a luminii asupra culorilor. Anul 1933 reprezintă pentru Steriadi momentul celebrării a trei decenii de activitate artistică intensă, cu ocazia căreia artistul organizează o expoziţie personală, după o perioadă mai lungă de absenţă, la Sala Dalles. Este momentul tragerii unor concluzii, al unui bilanţ asupra operelor realizate atât în ţară, cât şi în timpul călătoriilor alături de bunul său prieten, Lucian Grigorescu, chiar în acel an, în sudul Franţei: la Cassis şi la La Ciotat, un mic orăşel situat pe coasta de est a Golfului d’Amour. Splendorile oraşului portuar din Provence, cu vedere la mare şi spre Insula Verde, reprezintă elementele peisagistice de care Steriadi s-a simţit atras în realizarea operei prezente intitulată „Peisaj din La Ciotat”. Cu o înţelegere de tip realist – ce reprezintă de fapt firul conductor al întregii sale creaţii – a naturii, Steriadi redă imaginea citadelei La Ciotat, alegând spaţiul cel mai reprezentativ pentru viziunea sa artistică: zona portului. Edificiul în stil gotic al bisericii Notre Dame de l’Assomption domină întreg peisajul caselor provensale, îngrămădite de-a lungul falezei, un peisaj din care nu putea lipsi imaginea mării uşor agitate de o briză dulce şi câteva bărci acostate. Evidente şi armonioase contraziceri definesc această operă: sentimentul de forţă se contopeşte cu sensibilitatea şi delicateţea suprafeţei diafane, consistenţa formei se menţine în redarea spontană a naturii, viziunea realistă este vădit îmbogăţită cu o paletă preponderent luminoasă, optimistă şi bogată în culori. Peisajul marin, portuar, reprezintă un capitol deosebit de important în opera pictorului Steriadi. Începând cu anul 1902, de când datează opera „Port”, acest motiv va constitui o sursă de inspiraţie constantă, artistul reluând tema aproape în fiecare an, înfăţişând, în imagini deosebit de sugestive, vapoare, bărci acostate la mal, pe care le-a întâlnit în diferitele sale călătorii la Mangalia, Brăila, Chioggia (Veneţia), la Cassis şi în La Ciotat (în sudul Franţei). Acest ciclu al marinelor portuare, realizate de Steriadi pe parcursul a aproape 50 de ani de activitate artistică, ne destăinuie o interesantă evoluţie a propriei palete de culori. (M.N.)

Bibliografie

DAN, Călin, ”Jean Al Steriadi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988

Dimensiuni

width 81 cm, height 60 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru, Steriadi, (1)933

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.