116. În iatac

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

116. În iatac

Nicolae Tonitza

1886, Bârlad - 1940, Bucureşti

Estimare:

EUR 150.000 - 250.000

Adjudecat

EUR 290.000

ulei pe carton, 100 x 69 cm, semnat dreapta sus, cu brun, Tonitza

Informații documentare

Opera provine din colecția Dr. Iosif Dona și este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Național Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, nr. 2019 din 19.01.2007. Restituită moștenitorilor colecționarului în 2007 de Muzeul Național de Artă al României, în urma unui proces care a durat 10 ani. Ofertată statului român în cadrul procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune prin notificarea din 5 noiembrie 2008 pentru echivalentului sumei de 375.000 €. Re-ofertare în curs, în cadrul unei noi proceduri de preempțiune, conform adresei 231/14 noiembrie 2011, aferent prezentei vânzări prin licitație. Opera a participat la: prima Expoziție “Grupul celor Patru” din martie 1926, menționată în catalogul expoziției la cat. 103, sub titlul “Nud”; “Exposition d’art roumain moderne a l’occasion du centenaire de l’independance Belge”, Bruxelles, 1930, nr. cat. 75; „Tentoonstelling van Roemeensche Kunst, Haga-Amsterdam”, 1930, nr. cat. 68; „Arta Plastică în România”, Budapesta, 1947, nr .cat. 101; Expoziția “Nicolae N. Tonitza”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1963, nr. cat. 100; Expoziția “N.N. Tonitza”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, ianuarie-martie 1964, nr. cat. 109; Expoziția “Nicolae N. Tonitza. Pictură și grafică”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, mai-iulie 1979, nr. cat. 89. Opera este reprodusă în: “Rampa”, 15 martie 1926, pag. 1; Ionel Jianu, “Tonitza”, Ed. Căminul Artei, Maeștrii Picturii Române Contemporane, București, 1945, la cat. 21, sub titlul “În iatac”; K.H.Zambaccian, “Amintiri despre Tonitza”, în “Lumină și culoare”, nr.2, decembrie 1946, pagina 15; catalogul expoziției “Arta plastică în România”, Budapesta, 1947, la cat. 101; “La peinture roumaine au XXe siècle”, Edition en langues entrangeres, Bucarest, 1956, la cat. 54; Petru Comarnescu, “N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962; catalogul expoziției “N.N.Tonitza”, Muzeul de Artă al R.P.R, 1964, cat. 109, pag. 85; Raoul Șorban, “Nicolae Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1965, la pag. 47; Corneliu Baba, “Tonitza“, Ed. Meridiane, București, 1965, cat. 22; Barbu Brezianu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986, la cat. 57.

În notițele ce au stat la baza inventarierii colecției Dona, opera apare la rândul 278 din inventar, sub titlul “Nud brun”, achiziționată cu suma de 20.000 de lei. (Petre Oprea, “Despre pasiunea de colecționar a dr. Iosif Dona și alcătuirea colecției sale”, în “Unele aspecte ale comerțului de artă bucureștean în sec XX”, pag. 112-168) Dr. Iosif Dona a fost unul dintre cei mai însemnați colecționari pe care i-a cunoscut cultura românească și deopotrivă unul dintre cei mai renumiți balneologi români. La doar 21 de ani, la patru ani de la prima achiziție a unui tablou (“Măr înflorit”-Nicolae Grigorescu), Dona ajungea doctor în medicină și chirurgie. Chiar dacă statutul la care ajunsese de tânăr îi oferea și o remunerare pe măsură, averea familie Dona va fi considerabil lărgită o dată cu căsătoria lui Iosif cu Elena Leontopol, în 1908. În timpul primului Război Mondial, Dona este reformat drept invalid de război în grad de general de divizie, în urma unei răni de glonț la inimă, dar și a afecțiunilor și bolilor contractate (tifos exantematic, tromboză cardiacă și angină pectorală). Principalul post pe care l-a ocupat în perioada interbelică a fost acela de medic șef la Sanatoriul Balnear din Techirghiol, activitate alternată și cu alte funcții, medic primar al Spitalelor Eforiei sau docent de clinică medicală la Facultatea de Medicină din București. În 1950 colecția a fost donată Primăriei Capitalei, moment în care cele 113 lucrări (donația inițială) puteau fi vizitate în locuința familiei din strada General Dona, nr. 12. În 1979 restul colecției Dona, ocrotită și sporită de fiica Maria Cristina Elena Dona, intra în patrimoniul statului, completând colecția inițială.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.