Bibliografie

COSTESCU, Eleonora, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975 OPRESCU, George, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1963 SCHOBEL, Doina, CONSTANTINESCU, Paula, „Expoziția de pictură Gheorghe Petrașcu”, Muzeul de Artă al R.S.R., Bucureşti, 1972

ulei pe carton, 30 x 40 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, G. Petraşcu, 1941; datat dreapta sus, cu brun, An 1941; semnat stânga sus, în monogramă, GP

Dacă în primii ani, cei ai debutului, Petraşcu s-a manifestat mai degrabă ezitant între două direcţii, prin substanţa lor, contradictorii, cum au fost semănătorismul şi modernismul (sub aspectul simbolismului), orientarea sa artistică târzie – încurajată şi de problemele de sănătate personale - se îndreaptă spre o nouă formulă, aceea a unei arte de tip intimist. O mărturie în acest sens stă creşterea de la an la an a picturilor de interioare, naturi statice şi flori, tematici pe care artistul le repropune, filtrate prin noua viziune plastică. În această ultimă perioadă a creaţiei, o schimbare se produce şi în raportul artistului cu romantismul, o caracteristică de altfel constantă a întregii sale opere, manifestată iniţial prin alegerea motivului, devenind către sfârşit, profund implicată în operă, prin nota de dramatism conferită tablourilor sale. Petraşcu pictează flori din 1900, primul an în care lucrările sale apar pe simezele unei expoziţii şi până în 1942 când, răpus de boală, încetează a mai picta. Ciclul floral petraşcian prezintă trei perioade diferite de execuţie, în funcţie de armoniile cromatice oferite de subiectul inspiraţional. Primele două decenii ale secolului XX (1900-1919) oferă motivului culori vii de roşu, violet, galben şi verde şi un fond de preferinţă negru. Florile acestei perioade aparţin acelei categorii cu tulpina lungă (stânjenei, gladiole, lalele) şi sunt aşezate în vase sau ulcele cu gâtul înalt şi subţire. Către anii 1920-1930, fondurile tablourilor devin albastre şi cenuşii, artistul preferând acum cârciumăresele şi macii, dispunându-le în grupuri compoziţionale în vase cilindrice, de cele mai multe ori transparente. Între 1930 şi 1940, Petraşcu optează pentru fonduri gri-verzui, brune sau ocru, ce lasă să se întrevadă în prim-plan garoafe, cârciumărese, anemone, crizanteme şi bujori, flori aranjate în tingere de alamă sau vase de pământ smălţuit. În aceşti ani, pictorul alătură florilor sale, elemente de natură moartă, în mod special cărţile. Datată 1941, opera „Natură statică cu bujori şi carte” aparţine acestei ultime faze de creaţie a lui Petraşcu când, ajuns la maturitatea stilistică deplină, ne oferă un tablou-capodoperă, în care o notă aparte o constituie prezenţa în compoziţie a cărţii ce aminteşte de amplul ciclu-omagiu al pictorului pentru Eminescu, faţă de care a simţit dintotdeauna o profundă admiraţie. (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.