Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
FLOREA, Vasile, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989
„Gh. Petraşcu”, Catalogul expoziţiei de pictură, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972
ulei pe pânză, 50 x 61 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, G.Petrașcu, (1)912
Peisajul lui Petrașcu va trezi de fiecare dată cele mai interesante păreri referitoare la pictura după natură a unui artist care a propovăduit, în cea mai mare parte a carierei, o artă a anorganicului. După scurta perioadă de influență grigoresciană, Petrașcu a trecut aproape imediat la modelarea acelui complex plastic tipic, masterizat de suprasaturarea cromatică și, mai ales, de predispoziția pentru tonurile închise. Chiar și compozițiile de filon simbolist nu depășesc acele apariții încărcate, în care materialitatea suprafeței pictate are întâietate în fața motivului prezentat, fapt reflectat mai târziu, aproape cu desăvârșire, în majoritatea genurilor abordate. Peisajul însă a reprezentat principala alegere a unui pictor care a intuit necesitatea inovării în câmpul vizual, fapt revelat prin sumedenia de locuri străbătute, atât în țară, cât și în străinătate. Nicoreștiul este unul dintre locurile favorite, cel puțin până în momentul în care moșia familiei este distrusă în timpul primului război mondial. Podgoria familiei Petrașcu (Petrovici), lăsată în grija mamei, capul familiei murind prematur, apare în opera de față drept motivul principal al unei pânze ce ne amintește de subtila influență sămănătoristă care se înfiripa în estetica petrașciană în primul deceniu al secolului XX. Practic o muncă a câmpului, analizată bineînțeles în termeni exclusiv picturali, devine, alături de alte opere din aceeași perioadă, “Leliță din Nicorești” sau „Podgorean”, componentă a unui ciclu coerent totuși, coagulat poate doar din punct de vedere toponimic. Problematica operelor din această perioadă, dar și din această categorie, ne este amintită de cronica epocii, de critici ca Adrian Maniu sau chiar Iosif Iser, care surprindeau supremația culorii în fața modelării compoziționale. În “La culesul viei” Petrașcu concepe în parametrii unici o priveliște în perspectivă generoasă, abordată special, tocmai prin alegerea unui motiv sărac vizual, care va rezona pictural doar prin încărcătura cromatică. Cerul, impozant prin suprafața pe care o ocupă, suscită în plan plastic o rezolvare tipic petrașciană, în special prin intervenția acelui “reflex” albastru-alb, cu care pictorul ne va obișnui de-a lungul întreagii sale carieră. În ceea ce privește registrul inferior, pânza amintește puțin de impresionistul Petrașcu de la începutul secolului XX, când pictura intra sub imperiul hedonismului tipic. Însă toate acestea sunt depășite de maniera expresionistă în care culoarea, ce ignoră lumina și existența ei naturală, este integrată compozițional tocmai prin valențele ei anorganice; tonurile închise, sufocante și opace modelează covorul naturii și subtila prezență umană, inundată de pasta încărcată. (I.P.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
