126. Toamna (Inocența) [1901]

Elegantul traseu al liniilor sinuoase ca și încununarea ansamblului printr-un arc de cerc imprimă lucrării de față un esențial efect decorativ. În centrul compoziției, privind spre noi, o grațioasă figură feminină se ivește din faldurile unui guler elegant din mătăsuri albe, integrat precum un element floral, masei vegetale ce inundă imaginea. Coafura generos modelată a personajului devine motiv decorativ în sine atât prin ductul liniei cât și prin prezența simbolică a celor doi crini albi. Toate aceste aspecte emanând eleganță și rafinament se reunesc dând lucrării de față trăsăturile stilului Art Nouveau ce-și făcuse apariția către finele veacului al XIX-lea, descinzând din sensibilitatea simbolistă. Marcând artele plastice și decorative (mobilier, ceramică, sticlă etc) în lumea întreagă, în jurul anului 1900, stilul Art Nouveau cunoscut sub diversele lui apelațiuni - Art 1900, Modern Style, Jugendstil, Lo Stile Floreale - a reprezentat atunci vocabularul artistic nou, formula originală, mult așteptată la trecerea pragului în secolul al XX-lea. Lucrarea de față, o comandă concepută și realizată de Luchian la 1901, face parte dintr-o suită de panouri decorative1 - patru sau poate mai multe, reprezentând alegorii feminine (anotimpurile?) - destinate, se pare, să decoreze interioarele casei din strada Colței nr. 56 a avocatului și omului politic liberal, Victor Antonescu (1871, Antonești/Teleorman -1947, București)2. Comentariul istoricului de artă Theodor Enescu privind aceste panouri (inclusiv cel propus acum publicului) pune în evidență măiestria lui Luchian în conceperea decorativă a suprafetelor „ știința sa de a compune în ansambluri decorative grațioase, tipicele gracile figuri feminine ale sfârșitului de secol - cu pieptenăturile lor sofisticate, cu costumele pline de dantele, cu paftalele, bijuteriile și podoabele lor florale, cu convenționalele gesturi cochete - pe un fundal de tufișuri frunzoase, cu flori exuberante și o combinație scenografică de misterioase arhitecturi medievale.”3 Două dintre panourile în discuție aparțin Muzeului Național de Artă al României, cel intitulat Primăvara (inv.10577/104185) aflându-se în expunerea permanentă actuală a Galeriei Naționale și constituind astăzi marca de noblețe a primului muzeu de artă al țării.4 Luchian a elaborat pentru lucrările definitive, variante pregătitoare5, desene acuarelate (unele pe hârtie, unul pe mătase), ce trimit la rafinamentul graficii extrem-orientale - realizate cu o mare finețe a ductului liniei și a transparențelor culorilor de apă. Dintre aceste schițe, acuarela pe mătase (213 x 292 mm., Biblioteca Academiei Române, inv. 3486) este pasul pregătitor pentru panoul nostru, foarte aproape de lucrarea Toamna. În arta și în arhitectura românească, operele Art Nouveau propriu-zise nu sunt numeroase, dar ecouri ale acestei viziuni se întâlnesc adesea în jur de 1900, în special în artele grafice, în pictură, împletindu-se cu starea de spirit din arta simbolistă (se întâmplă în cazul textelor și a ilustrațiilor revistei Ileana între ai cărei fondatori și colaboratori se numără Ștefan Luchian). Reapărute în conștiinta publică occidentală către 1960-1970, după o lungă ignorare în timp, aprecierea amatorilor de artă și interesul istoricilor de artă pentru Art Nouveau și pentru simbolism renaște începând cu anii1960-1970. Bibliografia românească referitoare la opera lui Luchian înregistrează aceste schimbări de registru datorate atât modificărilor de gust cât și de perspectivă ideologică (Comarnescu, 1955; Enescu, 1974). Dată fiind scurta existență a momentului stilistic Art Nouveau în opera lui Luchian, în raport cu linia postimpresionistă ce-i este definitorie, ne putem întreba a cui va fi fost inițial, opțiunea estetică a lui Luchian sau a lui Victor Antonescu, atunci când a fost aleasă ca sursă de inspirație pentru panouri, grafica de tip Art Noveau a artistului simbolist Georges de Feure (1868-1943), franco-olandez contemporan cu Luchian, prețuit și cunoscut autor de afișe și decorator în Parisul finelui de veac. Semnalată de Paul Constantin (1972), amintită de Theodor Enescu (1974), această apropiere a fost analizată prin comparații detaliate între operele similare Luchian-de Feure, de către tinerii istorici de artă Monica Enache (2011) și Eduard Andrei (2011). Lucrările lui Georges de Feure le găsim reproduse în paginile unor reviste pariziene ale anilor evocați, precum Le Figaro Illustré. După cum preciza Eduard Andrei (2011), „tabloul Primăvara și schițele celorlalte „anotimpuri” sunt replici aproape fidele ale unei serii de patru lucrări în guașă executate în 1899 de Georges de Feure […]. Tipogravate în 1900 la atelierul Goupil din Paris, ele au fost reproduse în luna februarie a aceluiași an - sub titlul generic Figură de femeie între flori - în revista Le Figaro Illustré”.6 Desigur că atât artistul cât și comanditarul au fost marcați de gustul pentru această viziune, dominantă în ultimul deceniu al secolul al XIX-lea, cand amândoi se aflau la studii la Paris și imaginile semnate de Georges de Feure circulau devenind ca o amprentă a epocii. În plus, periodicele franțuzești (ziarele curente și revistele de artă și decorațiuni ) soseau și erau citite cu regularitate în înalta societate bucureșteană. În ceea ce privește tematica acestor panouri, se cuvine relevată opinia Monicăi Enache care se îndoiește de titlurile Anotimpuri, plecând de la numele lucrărilor de Georges de Feure din numărul deja citat al revistei Le Figaro Illustré ( nr.119). Cercetătoarea semnalează imaginile articolului „La femme par le Feure” ce pun în relief prin titlurile lor, specific simboliste, „dualitatea personalității feminine”: Experiența, Viciul versus Inocența, Virtutea, Contemplarea. Panoul decorativ "Toamna", propus astăzi publicului rămâne o lucrare cu loc bine stabilit în opera lui Luchian, expresie a măiestriei artistului în compoziția decorativă, în desen, în stăpânirea tehnicilor picturii. Achiziționată de ultimul posesor către 1965 prin intermediul pictorului Eugen Ispir, lucrarea de față provenea atunci din colecția C. Papahagi sau din cea a doctorului N. Cornățeanu - conform Theodor Enescu, Catalogul expoziției retrospective Luchian, 1957, pag. 83. Aproape uitată, apariția ei actuală în spectacolul vieții artistice bucureștene contribuie, asemenea unei recuperări, la completarea ciclului de panouri evocat de bibliografie, luminând mai mult opera luchianescă. (Ioana Beldiman) 1 Panourile definitive și desenele acuarelate pregătitoare sunt comentate și reproduse în: Theodor Enescu, „Simbolismul și pictura I ”, in Pagini de artă modernă românească, Editura Academiei, 1974, p. 41-42. Acest studiu este singura publicație în care sunt reproduse toate lucrările cunoscute ținând de ciclul în discuție. Semnalăm faptul că sub imaginea panoului Toamna, printr- o inadvertență, este menționat ca posesor Muzeul de Artă al RSR Galeria Națională și nu cum ar fi fost corect, Colecție particulară, București. 2 La acea dată, profesor la Facultatea de Drept, deputat liberal, Antonescu va deveni ulterior director al Băncii Naționale, ministru în repetate rânduri, diplomat. Pentru Victor Antonescu, vezi Monica Enache, „ Interferențe plastice: Ștefan Luchian (1868-1916) și Georges de Feure (1868-1943)”, in Astra, nr. 3-4/2011 3 Enescu, op.cit, p.41. 4 Vezi Eduard Andrei, în „Ștefan Luchian și Georges de Feure. Noutăți despre original, replică, interpretare în creația Art Nouveau”, in Antichități - România, nr.45-46, 2011, p.40. 5 Două se află în posesia Bibliotecii Academiei Române, Cabinetul de Stampe și Desene (inv. 3487 și 3486). Un desen acuarelat este păstrat la MNAR, Cabinetul de Desene și Gravuri , inv. 29038/4441. 6 Andrei, art.cit., p. 40-41.

Bibliografie

Eduard Andrei, „Ștefan Luchian și Georges de Feure. Noutăți despre original, replică, interpretare în creația Art Nouveau”, in Antichități România, nr.45-46 (3-4), 20011, p.40-43 (v.și academia.edu/34877075/Ștefan_Luchian_si_Georges_de_Feure._Notatii_despre__original_replica_interpretare_in_creatia_Art_Nouveau). Petru Comarnescu, Luchian, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Tineretului, București, 1965, p. 172-173, 177-179, reproduceri. Paul Constantin, Arta 1900 în România, Meridiane, București, 1972, pp. 137-138 ditura Academiei R.S.R., București, 1972, p. 137-138, reproducere. Monica Enache, ,,Interferențe plastice: Ștefan Luchian (1868-1916) și Georges de Feure (1868-1943)”, în Astra, nr. 3-4/2011. Theodor Enescu, Expoziția Luchian, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1957. Theodor Enescu, „Simbolismul și pictura. Un capitol din evoluția picturii și a gustului artistic la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea”, în Pagini de artă românească modernă, Editura Academiei, București, 1974, p.7-57 și reproduceri. Theodor Enescu, Ștefan Luchian. Pictură, pastel, acuarelă, desen, Institutul Cultural Român, București, 2007. Theodor Enescu, Luchian și originile spiritului modern în pictura românească, traducere de Ioana Vlasiu, Monitorul Oficial, Bucuresti, 2015. Marin Mihalache, Mărturii despre Luchian, Editura Meridiane, București, 1966. Ian Millman, Georges de Feure. Maître du Symbolisme et de l’Art Nouveau, A.C.R. Edition Internationale, Courbevoie (Paris), 1992, p. 8-9. Elena Olaru, Ștefan Luchian, maestrul artei grafice românești, [catalog expoziție], Editura M.N.A.R., București, 2018, ediție bilingvă româno-engleză. Geogeta Peleanu, Petre Oprea, Doina Schobel, Expoziția Florile în opera pictorului Ștefan Luchian, Muzeul de Artă al RSR, București, 1966. (cat.74, p. 80, cu reproducerea acuarelei pregătitoare pentru panoul Toamna).

Dimensiuni

width 143 cm, height 95 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu brun, "Șt. Luchian"

Informații documentare

Opera este reprodusă în "Scrieri despre artă. Ștefan Luchian și spiritul modern în pictura românească", Theodor Enescu, Ed. Meridiane, București, 2000 la cat. 75, sub titlul "Panou decorativ". Opera este reprodusă în monografia "Luchian", Petru Comarnescu, Ed. Tineretului, București, 1965 sub titlul "Panou decorativ". Opera este reprodusă în ”Arta 1900 în România”, Paul Constantin. Ed. Meridiane, București, 1972, la p. 138. Un studiu al operei este reprodus în ”Arta 1900 în România”, Paul Constantin. Ed. Meridiane, București, 1972, la p. 138.

Datare

1901

Provenienţă

colecția istorică diplomatului Victor Antonescu (1871-1947); "Toamna" face parte dintr-un ansamblu de patru uleiuri alegorice comandate de Victor Antonescu în 1901, pe când își finaliza reședința din București aflată pe bulevardul Colței.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.