55. Fotoliul roșu [anii '30]

Theodor Pallady, figură esențială a modernismului românesc, își construiește propriul ideal după legile frumosului, fundamentat pe o vastă cultură, aprofundată în timpul petrecut în Occident. Își formează abordarea artistică în ambianța atelierului lui Gustav Moreau, de unde preia rigoarea desenului și sobrietatea compozițională, convertindu-le într-un limbaj personal, dominat de o austeritate deliberată și o poetică a obiectului. Aproape întreaga sa creaţie artistică este concentrată asupra explorării interioarelor şi a aspectelor specifice acestora. Izolarea figurativă a viziunii artistice îi permite lui Pallady conturarea aproape arhitecturală a unui spațiu pictural idealizat, căruia îi plasează numeroase figuri feminine, odihnindu-se pe fotolii sau canapele, citind sau cântând la un instrument. Astfel, Pallady își concentrează identitatea artistică într-o disciplină vizuală constrânsă, orientată spre idealizarea formelor și crearea unei atmosfere de contemplativitate suspendată. Întreaga operă de maturitate a lui Pallady, dintre anii 1910 și 1940, în special în cazul scenelor de gen, ne dezvăluie o căutare a raporturilor picturale profunde, de structură, modelate într-o scenografie ce păstrează aparențele firescului. Feminitatea pe care acestea o evocă este trecută prin filtrul exigent al viziunii sale asupra vieţii, îmbinând rafinament şi naturaleţe. Surprinsă într-un spațiu intim, femeia se înfățișează nostalgică, deseori cu pleoapele căzute, respirând liniștea din încăpere. De cele mai multe ori, Pallady urmărește nevoile compoziției mai mult decât trăsăturile fotografice ale modelelor sale, asemănarea pur realistă nefiind unul din interesele sale. Fundalurile de interior ale lui Pallady au o atmosferă aristocratică la care contribuie detalii precum o carte, o floare, un tablou pe perete, un fotoliu matlasat în catifea veche - obiecte desprinse din naturi statice. Elementele recurente funcționează ca repere ale timpului, ale memoriei și ale ritmului interior al existenței cotidiene. Astfel, artistul compune adevărate regii care includ obiecte obişnuite pentru a obţine acorduri de linii, forme şi culori, dar şi raporturi între semnificaţii. Aici putem aminti compoziții precum ”Femeie citind”, ”Interior cu model”, sau ”Interior cu fotoliu roșu”. Compoziția la care ne referim prezintă o femeie așezată într-un fotoliu roșu, citind, surprinsă într-o atitudine de concentrare calmă. Imaginea ilustrează mai mult o stare sufletească, fără a părea să caute senzualitatea formei, importantă fiind redarea corespunzătoare a trăirii modelului. Recuzita specifică naturilor statice lui Pallady din colțul din dreapta transpune privitorul în universul său, plin de înțelesuri. Astfel, Pallady imprimă ideea de mediu intim al personajului feminin care se manifestă cu libertate, lipsit de conştiinţa că este privit. Lucrarea de față se diferențiază de altele prin tăcerea ei compozițională, prin austeritatea calculată și prin capacitatea de a transforma cotidianul într-un teritoriu al contemplației. (L.M.)

Bibliografie

DEAC, Mircea, ”Nudul în pictura românească”, Monitorul Oficial, 2010 MÂNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 CEBUC, Alexandru, „Theodor Pallady”, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008

Dimensiuni

width 40.5 cm, height 47.5 cm

Descriere

ulei și tempera pe hârtie lipită pe carton, semnat dreapta sus, în monogramă, "TP"

Datare

anii '30

Provenienţă

colecția Garabet Avachian.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.