Bibliografie

CIOFLEC, Virgil, Academia Română şi Municipiul Bucureşti, “Expoziţia Centenarului Nicolae Grigorescu sub înaltul patronaj al M.S Regele Carol II , 1838-1938, 12-30 iunie 1938”, Bucureşti, cat. 36, il. [pl 9] NICULESCU, Remus, „Expoziţia Nicolae Grigorescu”[catalog de], Muzeul de artă al R.P.R., Bucureşti, 1957 OPRESCU, G., „Pictura românească în secolul al XIX-lea”, Bucureşti, Ed.Fundaţiilor Regale, ediţia I, 1937 OPRESCU, G. [-R.Niculescu],”N.Grigorescu”, vol. I, Ed.Meridiane, 1961 VLAHUȚĂ, Al., “Pictorul N.I.Grigorescu, Vieaţa şi opera lui”,Bucureşti, Atelierele Socec & Co, Societate anonimă, 1910

ulei pe pânză, 60 x 40.5 cm, semnat dreapta jos, cu roşu, "Grigorescu"

Informații documentare

Opera a participat la “Expoziția Centenarul pictorului Nicolae Grigorescu sub înaltul patronaj al M.S. Regele Carol II”, 12-30 iunie 1938, Sala Dalles, București și este menționată și reprodusă în catalogul expoziției la cat. 36. Opera a făcut parte din expoziția "Ioan Andreescu. Adevărul și imaginația", Art Safari, București, 2025. Opera a făcut parte din expoziția "Nicolae Grigorescu. Comori din colecții private", Complexul Muzeal Arad, 2024.

Provenienţă

colecția Gogu Iliescu; colecția Eugen Iliescu-Cândești; colecția Madeleine Iliescu-Cândești;

Impunându-se printr-o remarcabilă intensitate cromatică, prin sugestiile de tactilitate picturală ale mătasurilor în care este îmbrăcat personajul ca şi prin verva scânteietoare a tuşelor ce fac să vibreze întreaga suprafaţă a imaginii, lucrarea de faţă, neîndoielnic o capodoperă a picturii lui Grigorescu, este prezentată acum publicului după trei sferturi de secol de absenţă. Ultima ei apariţie a avut loc în cadrul Expoziţiei Centenarului Grigorescu, organizată de Virgil Cioflec în 1938. Pictura a fost înscrisă atunci sub titlul “Costum verde de bal”( cat.nr.36), mentionându-se şi apartenenţa la colecţia Eug. Iliescu-Cândeşti. Reproducerea ei în catalogul expoziţiei rămâne după ştiinţa noastră singura imagine prezentată până la acest moment în cadrul bibliografiei. Se cuvine adaugată informaţia privind existenţa în personala artistului din 1887, a unei lucrări foarte apropiate ca titlu, “Costum de bal”, înregistrată în catalog la numărul 67 şi care ar fi putut fi chiar pictura de faţă. Pânza face parte, după opinia noastră, dintr-un grup de lucrări realizate de Grigorescu la Roma, în iarna 1873-1874, moment cu un contur aparte în creaţia artistului. Grigorescu lucrează în Cetatea eternă pentru o scurtă perioadă, dar se pare susţinut, desen după nud şi model costumat în cadrul academiei libere din Via Margutta, cunoscută drept Accademia di Gigi. După cum a semnalat Remus Niculescu (1961 ), Nicolae Grigorescu însuşi ne-a informat asupra identităţii acestui atelier, însemnându-i numele (Academia Gigi) pe un desen în cărbune, Nud de bărbat, inv. 5817, păstrat în cadrul Cabinetului de Stampe al Muzeului Naţional de Artă al României. Oricum, este cert faptul că Grigorescu a petrecut perioada de sfârşit de an 1873 şi apoi cea a carnavalului din februarie 1874, la Roma. În orice caz, în ambianţă de atelier a putut picta acest inspirat studiu de model costumat ce pare să evoce momentul carnavalului, cu festivităţi şi decoruri în realizarea cărora este ştiut că se implicau artiştii Romei. Pe un perete încărcat de tablouri, artistul proiectează fotoliul îmbrăcat în ocruri, amplasându-l în planul întâi. Pe el este instalat modelul descins parcă din universul lui Watteau. Înveşmântat în costum de mătase verde Veronese şi ciorapi roz, poartă pe cap o tocă ce reia accente cromatice din vestimentaţie. În mâna dreaptă ţine elasticul sau şiretul unei mingi de mici dimensiuni (sau un glob ?) oricum , un obiect-jucărie din recuzita festivităţilor de carnaval. Este un simplu detaliu ce poate fi însă, credem, una dintre cheile de descifrare a tabloului, de stabilire a datei şi a împrejurărilor în care a fost pictat. Aşezat pe scaun cu nonşalanţă şi graţie, personajul a cărui privire melancolică, uşor obosită ca după petrecere, o întâlneşte pe cea a artistului, pare a fi o femeie. Rotunjimile feţei, delicateţea de porţelan a trăsăturilor tinerei figuri blonde ca şi poziţia am spune coregrafică a piciorului drept ce abia atinge podeaua ne determină deci să recunoaştem în modelul pictorului, un travesti. Dacă punem în comparaţie lucrarea noastră cu o alta apropiată, o variaţie pe aceeaşi temă, “Bărbat costumat” din expunerea Galeriei Naţionale (MNAR, inv. 714 ), avem surpriza să regăsim acelaşi costum de mătase verde, dar modelul este acum, neîndoielnic, un bărbat, iar întreaga compoziţie este amplasată într-un plan mai îndepărtat faţă de soluţia din lucrarea noastră în care punerea directă şi imediată în pagină contribuie la emoţia întâlnirii cu opera. Ceea ce în mod evident l-a atras pe artist determinându-l să reia subiectul în formatul mai mic din “Bărbat costumat”, a fost picturalitatea dialogului de complementare (verde-roz), provocarea de a reda sugestia tactilă a mătăsii intens colorate. Poate că şi impactul cu ineditul eveniment al străvechii sărbători italiene la care a asistat, îl va fi impins pe Grigorescu să consemneze şi în “Bărbat costumat”, printr-un detaliu aparent anodin, apartenenţa momentului când a făcut pictura, la o noapte de carnaval care pentru artist era însă tot dedicată Picturii: este vorba despre globul de sticlă transparent şi reflectând lumina, aşezat în stânga personajului, pe lada pe care acesta stă; deci tot un element de recuzită carnavalescă, precum mica minge din „Colombina în verde”. Grupul de variaţii “italiene” pe aceleaşi teme picturale ale interiorului de atelier la lumină de seară, cu model în fotoliu, poate fi completat cu studiul “Pifferaro în fotoliu” din colecţia George Oprescu, reprodus în volumul „Pictura românească în secolul al XIX-lea”, ediţia 1937. Modelul este un copil cu pălărie, instalat frontal pe scaun şi tinând mâna în gură cu un gest specific vârstei. Aceeaşi libertate de exprimare picturală dată de dinamica şi caracterul sintetic al tuşei ca şi în „Colombina în verde”, indică pentru cele două lucrări faza stilistică italiană bine conturată ce precede îndeaproape formula matură, recognoscibilă în lucrările de plein air arhicunoscute. Poate că în acelaşi interior de atelier a mai fost realizată şi mica pânză intitulată “Italiancă”, deasemenea în expunerea Galeriei Naţionale (MNAR, inv.719). Modelul, o frumuseţe, este reprezentat în costumul ţărănesc, tipic ciociar, stând în fotoliu. (I.B.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.