70C. Clown en jaune [1959]
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
70C. Clown en jaune [1959]
1910, Craiova - 1962, Bucureşti
Preț de pornire:
EUR 45.000
Neadjudecat
Bibliografie
CÂRNECI, Magda, “Ion Ţuculescu”, Ed.Meridiane, 1984 DAVIDESCU, Cătălin, “Ţuculescu”, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1988 BACONSKY,A.E., “Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972
ulei pe hârtie, 71.5 x 51.5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, în monogramă, "TUC"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția retrospectivă "Ion Țuculescu", Sala Dalles, București, martie 1965, cat. 109. Opera a participat la a XXXIII-a Expoziție a Bienalei Internaționale de Artă, Veneția, 1966 și este menționată și reprodusă în catalogul expoziției la pag. 85, cat. 37, respectiv planșa XIV. Opera este menționată în "Ion Țuculescu", Petru Comarnescu, Ed. Meridiane, București, 1967 la pag. 60. Opera a participat la expoziția "Țuculescu" itinerată în Copenhaga, Kunstforeningen,1967 și Stockholm, Galeria Liljevalchs, 1968.
Note
Inscripție: "Dăruit de mine d-lui Sergiu Celibidache, cu ocazia concertelor date în România, de Maria Ţuculescu, 1970". Etichetă de participare la Bienala de la Veneţia, 1966. Etichetă de participare la expoziţia de la Paris a Muzeului de Artă al RPR. Pe
Provenienţă
până în 1970, colecția Maria Țuculescu; până în 1996, colecția compozitorului Sergiu Celibidache (1912 - 1996).
Într-un timp în care artiştii caută cu febrilitate forme mai largi pentru exprimarea contemporaneităţii, când gândirea estetică trece printr-o radicală transformare, istoria ne aminteşte de imaginea lui Ion Ţuculescu, un artist sincron cu mişcările artistice ale timpului său printr-o neaşteptată dezinvoltură şi fantezie plastică. Pictura lui Ion Ţuculescu este înainte de toate o artă a intensităţilor cromatice, a raporturilor de culoare ce ni se imprimă obsesiv pe retina, a unei spiritualităţi colective, a unei existenţe mai presus de timp şi spaţiu. Trecând peste clasificări și recurențe stilistice, etapele de creație ale lui Ion Țuculescu - chiar dacă condensate într-o perioadă relativ scurtă de timp - devin subiectul unor discuții interesante referitoare la plasarea, relevanța și locul unor opere ce se află la granițe stilistice. Acest fapt este de cele mai multe ori întâlnit în cazul operelor din ultima perioadă de viață (creație), așadar în ultimii 5 ani, atunci când căutările artistului depășesc un nivel estetic lesne de înțeles. Chiar dacă pare desuet, abstractul sau tendințele abstractizante către care s-a îndreptat autorul nu sunt ușor asimilabile de istoria artei românești. Acest fapt se explică nu doar prin prisma unicității, ci și datorită caracterului intim ce a dus la această manieră, la acest mod de lucru. Astfel, analizarea unei opere ca cea de față, instinctiv plasabilă în ultima etapă de creație, nu răspunde doar unui sistem de înțelegere dependent de o periodizare a operei, ci mai degrabă unei enunțări a filonului și materializării acestuia într-un complex pictural logic. Ca în cazul majorității operelor recognoscibile după sursa inspirațională, subiectul este deschis de importanța, apariția și însemnătatea totemului, factor central al uleiurilor lui Țuculescu începând cu a doua jumătatea a anilor '50. Astfel, discuția este coordonată de înfiriparea motivului folcloric, a cărui ultimă manifestare este purtată și concentrată în apariția acestui meta-simbol, totemul.
Faza totemică - dincolo de apariția insolită în creația românească a mijlocului de secol XX, dincolo de însemnătatea superioară pe care o poartă în chiar opera lui Țuculescu - este probabil și una dintre cele mai importante racordări ale artei românești la spiritualitatea europeană și mondială. Acum se individualizează Țuculescu abstractizant care, după 1957 - 1958, preia un discurs mult esențializat și își transformă corpusculii picturali în opere de sine stătătoare. Nu mai putem discuta de compoziții clasice, peisajul dispare total, iar parametrii moderni sunt translatați dinspre subiect spre analizarea acestuia. Probabil cea mai bună sintagmă pentru această etapă/perioadă/ciclu este aceea a "semnelor și simbolurilor", dată fiind importanța lor pentru creator.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
SESIUNE
Întreabă-mă despre acest lot
