306. Ca d'Oro

După studiile începute la Facultatea de Litere şi Filosofie, Corneliu Baba s-a dedicat studiului artei, la Academia de Belle-Arte din Bucureşti şi apoi la Iaşi, ocazie cu care l-a întâlnit pe pictorul Nicolae Tonitza, ce avea să-i devină profesor și care l-a apreciat şi sprijinit de atunci înainte. În 1941, s-a bucurat de o dublă recunoaştere a meritelor sale, prin numirea în funcţia de director al Pinacotecii ieşene şi aceea de asistent la catedra de Arte Frumoase a Universităţii pe care o absolvise. După instaurarea regimului comunist, a fost destituit, ceea ce l-a determinat să părăsească Iaşiul şi să se stabilească la Bucureşti, unde devine, în 1958, profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu . “Veneţia cere o înţelegere deosebită a peisajului ei specific. Îţi trebuie o mare trăire a frumuseţii ei picturale la fel ca trăirea frumuseţii grave a unui portret (...). Motivele veneţiene sunt foarte bogate în resurse (…). Le-am ferit de pericolul pitorescului ce poate seduce foarte uşor într-un spectacol ca cel veneţian, gata compus şi pictat.”, declara artistul. Veneţia lui Corneliu Baba devine astfel o metaforă a locului, identificat prin fizionomie tipică, forţă şi tensiune lăuntrică. Totodată, imaginea Veneţiei lui Corneliu Baba este şi una personalizată, precum Ca d’Oro, imagine care imortalizează un mit şi un ideal, o imagine interioară şi o proiecţie afectivă. Expresia cromatică pură, născută din sensibilitate profundă, îşi găseşte reprezentarea în imaginea palatului veneţian. Culorile sunt concentrate într-un ansamblu armonios, exaltate până la materialitate, transpunând într-o manieră sensibilă apusul soarelui în Veneţia. Roşul, ocrul, albastrul şi verdele sunt conturate de negru care structurează regia de desfăşurare a ansamblului. Spaţiul este cuprins de atemporalitate, privitorul fiind invitat la meditaţie lăuntrică şi visare într-un spaţiu care nu cunoaşte limite. Maria Albani observa prezența crepusculului în opera artistului, indiferent de tematică. Fie că e vorba de cel sufletesc, al spaimei, de cel mental, al nebuniei ori de cel organic, al glorioaselor amurguri vârstnice din portrete. În peisaje, Baba a exploatat impactul înserării și al nopții, fiind un colorist pentru care sursa cromatică era mai degrabă întunericul decât lumina. Ciclul peisajelor venețiene, cu clădiri localizate în prim-plan, slujesc aceeași viziune a unui impozant amurg, de data aceasta atât istoric, cât și temporal. Veneția, somptuos episod crepuscular al spațiului european, este redată în nuanțele sumbre ale roșului acut - așa cum orice stea care moare devine din albastră roșie. (I.C.)

Bibliografie

MUSCALU ALBANI, Maria, “Corneliu Baba”, Ed. Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2008 ŞUŞARĂ, Pavel, “Corneliu Baba”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2013

Dimensiuni

width 46 cm, height 36 cm

Descriere

ulei pe pânză lipită pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, Baba

Lot.notes

Pe verso, semnat, datat şi intitulat cu negru, Baba, Veneţia (Ca d'Oro), (19)84-(19)85.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.