Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
MUSCALU ALBANI, Maria, “Corneliu Baba”, Ed. Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2008
ŞUŞARĂ, Pavel, “Corneliu Baba”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2013
ulei pe pânză lipită pe carton, 36 x 46 cm, semnat dreapta jos, cu negru, Baba
Note
Pe verso, semnat, datat şi intitulat cu negru, Baba, Veneţia (Ca d'Oro), (19)84-(19)85.
După studiile începute la Facultatea de Litere şi Filosofie, Corneliu Baba s-a dedicat studiului artei, la Academia de Belle-Arte din Bucureşti şi apoi la Iaşi, ocazie cu care l-a întâlnit pe pictorul Nicolae Tonitza, ce avea să-i devină profesor și care l-a apreciat şi sprijinit de atunci înainte. În 1941, s-a bucurat de o dublă recunoaştere a meritelor sale, prin numirea în funcţia de director al Pinacotecii ieşene şi aceea de asistent la catedra de Arte Frumoase a Universităţii pe care o absolvise. După instaurarea regimului comunist, a fost destituit, ceea ce l-a determinat să părăsească Iaşiul şi să se stabilească la Bucureşti, unde devine, în 1958, profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu . “Veneţia cere o înţelegere deosebită a peisajului ei specific. Îţi trebuie o mare trăire a frumuseţii ei picturale la fel ca trăirea frumuseţii grave a unui portret (...). Motivele veneţiene sunt foarte bogate în resurse (…). Le-am ferit de pericolul pitorescului ce poate seduce foarte uşor într-un spectacol ca cel veneţian, gata compus şi pictat.”, declara artistul. Veneţia lui Corneliu Baba devine astfel o metaforă a locului, identificat prin fizionomie tipică, forţă şi tensiune lăuntrică. Totodată, imaginea Veneţiei lui Corneliu Baba este şi una personalizată, precum Ca d’Oro, imagine care imortalizează un mit şi un ideal, o imagine interioară şi o proiecţie afectivă. Expresia cromatică pură, născută din sensibilitate profundă, îşi găseşte reprezentarea în imaginea palatului veneţian. Culorile sunt concentrate într-un ansamblu armonios, exaltate până la materialitate, transpunând într-o manieră sensibilă apusul soarelui în Veneţia. Roşul, ocrul, albastrul şi verdele sunt conturate de negru care structurează regia de desfăşurare a ansamblului. Spaţiul este cuprins de atemporalitate, privitorul fiind invitat la meditaţie lăuntrică şi visare într-un spaţiu care nu cunoaşte limite. Maria Albani observa prezența crepusculului în opera artistului, indiferent de tematică. Fie că e vorba de cel sufletesc, al spaimei, de cel mental, al nebuniei ori de cel organic, al glorioaselor amurguri vârstnice din portrete. În peisaje, Baba a exploatat impactul înserării și al nopții, fiind un colorist pentru care sursa cromatică era mai degrabă întunericul decât lumina. Ciclul peisajelor venețiene, cu clădiri localizate în prim-plan, slujesc aceeași viziune a unui impozant amurg, de data aceasta atât istoric, cât și temporal. Veneția, somptuos episod crepuscular al spațiului european, este redată în nuanțele sumbre ale roșului acut - așa cum orice stea care moare devine din albastră roșie. (I.C.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
