Bibliografie

CONSTANTINESCU, Paula, SCHOBEL, Doina, “Expoziția de pictură G. Petrașcu” [catalog], Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972 COSTESCU, Eleonora, “Gheorghe Petraşcu”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975

ulei pe carton, 35 x 25 cm, semnat stânga jos, cu negru, G. Petraşcu

Provenienţă

colecţia actorului Dinu Ianculescu.

De la debutul său din anul 1900 şi până în ultimele sale zile de lucru ale anului 1942, Gheorghe Petraşcu şi-a petrecut viaţa aplecat fără odihnă deasupra pânzei. În opera sa a ridicat la rangul de mare creaţie motive aparent lipsite de importanţă: o oală smălţuită, simple obiecte din atelier sau un colţ de natură. Instinctul său de pictor îl face să inventeze din orice spectacole picturale, să transforme banalitatea într-o maiestuoasă magie cromatică. Prin ochii pictorului totul devine halucinant, dramatic, somptuos, fără să deprime, slăvind măreţia gravă a vieţii. Din şcoala lui Goya învaţă secretul negrului, îşi desăvârşeşte tehnica în a-l face util şi preţios, roşurile, aurul, rozul, griurile sunt cele care echilibrează şi armonizează spectacolul. Nu putem spune că florile au reprezentat unul dintre cele mai abordate subiecte din cei peste 40 de ani de carieră ai lui Gheorghe Petrașcu. Florile modelate de Petrașcu intră într-una dintre cele mai specifice părți ale artei moderne românești, tocmai din cauza diferențelor dintre stil și motiv. Ca abordare, florile sunt prezentate în aceeași manieră ca și naturile statice, de altfel apar nu o dată și în aceeași compoziție ca un întreg. Chiar dacă artistul s-a caracterizat mereu printr-o aplecare asiduă asupra trăsăturilor minerale ale lucrurilor, florile au fost îndrăgite de pictor, devenind un subiect deseori abordat. Evoluția lui este remarcată și în numărul operelor ce prezintă acest motiv, și unde la 1903 prezenta două pânze cu flori, iar în 1913 patru, în 1919 Petrașcu ajungea să expună nu mai puțin de patruzeci. Chiar dacă calitățile picturale pe care le regăsim în operele artistului ne îndreaptă mereu spre tărâmul anorganic, vorbind mereu despre smalțul suprafețelor, despre impresia de cristalizare sau despre concentrare materiei, florile lui Petrașcu nu încearcă să găsească acele efecte naturale identificabile în prospețimea unor trandafiri pictați de Luchian sau în gingășia unei crenguțe înflorite a lui Grigorescu. Petrașcu alege să prezinte motivul în funcție de scara proprie a valo-rilor estetice, drept urmare tratează florile în același spirit plastic care îl reprezintă, oferind suprafeței aceeași materialitate expresivă. Tocmai datorită acestui lucru florile alese de pictor nu sunt pretențioase, prețioase sau alese ci alege garoafe, crizanteme, bujori sau maci. Raportat la o structură clasică a ansamblului pictural, motivul central este pictat frugal însă accentuat și echilibrat, încât efectul pictural să fie întocmai cel onest față de opiniile estetice ale pictorului.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.