Bibliografie

CÂRNECI, Magda, "Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, 1984 DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1988

ulei pe pânză, 52,5, semnat dreapta jos, cu negru, în monogramă, TUC

Informații documentare

Opera a participat la expoziția retrospectivă "Ion Țuculescu", Muzeul Național de Artă al României, București, 1999 și este menționată în catalogul expoziției la cat. 298, pag. 61 și reprodusă la pag. 82. Opera a participat la expoziția "Țuculescu" itinerată în Copenhaga, Kunstforeningen,1967, Stockholm, Galeria Liljevalchs, 1968, respectiv Olso, Galeria Kunstner Forbundet, 1969.

Note

Etichetă de participare în expoziţia "Ion Ţuculescu", Muzeul de Artă al R.P.R, 1961. Etichetă de participare în expoziţia retrospectivă "Ion Ţuculescu", Muzeul de Artă al României, februarie-mai 1999.

Provenienţă

colecţia Maria Ţuculescu.

În lucrările din ultima perioadă, 1960-1962, întâlnim la Ţuculescu potenţate la maximum prin sinteză, toate acele elemente definitorii pentru creaţia sa de maturitate, de după anii ’40. Artistul, mort prematur, asemeni unei premoniţii precum cea a lui Luchian, îşi defineşte programul estetic într-un timp relativ scurt (după perioada folclorică mutaţiile survenind aproape programatic) şi într-un asemenea grad încât orice alt element adăugat sau scos din aceste compoziţii ar fi întru totul superfluu. În planul formal ce reţine privirea în prima instanţă este acest imperiu al negrului, nonculoare pe care de altfel artistul a îndrăgit-o şi manipulat-o întru toate posibilităţile ei, preferinţă care îl apropie de Petraşcu. Ţuculescu descoperă posibilităţile simbolice şi de reprezentare ale negrului în perioada sa de maturitate, de altfel Magda Cârneci identifică la începutul perioadei folclorice o zonă de tranziţie – numită pe bună dreptate "perioada neagră". Folosit cu precădere pentru accente compoziţionale sau prefigurarea unor entităţi vitale, este dominant în opera de faţă. Mijloacele cromatice reduse riguros la două culori primare şi complementarele lor accentuează monumentalitatea compoziţiei, trăsătură întâlnită la Ţuculescu în aceşti ultimi ani ai creaţiei. De asemenea Ţuculescu din aceste ultime picturi este mult mai schematic în organizarea formală, compoziţia fiind schiţată din câteva paralele şi diagonale, prespectiva şi punctul de fugă fiind inexistente. Acest fapt de a nu mai supune modelele folclorice preluate şi transpuse până acum în manieră decorativistă unui compoziţii în care vizibilul, regulile de transpunere a exteriorului să fie integrate, pun aceste totemuri în postura de a căpăta autonomia viului, a biologicului, substituindu-l. Această perioadă este prefigurată mai mult în pasteluri în care artistul disecă şi construieşte ideogramele propuse în compoziţiile ample tratate în ulei. Acestea sunt trei la număr: ochiul, totemul şi troiţa - motive aproape redundante, în egală măsură ermetice şi deschise interpretărilor, invitându-ne la o exploatare cognitivă dincolo de contemplarea cromatică. Situată mereu la graniţa sau mai bine spus intersecţia, dintre figurativ şi abstract, abia în aceşti ultimi ani lucrările lui Ţuculescu fac pasul decisiv către abstracţionismul pur, fapt pe care îl putem vedea şi ca pe o convergenţă a întregii sale creaţii înspre acest punct. (H.L.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.