44C. Care cu boi la amiază [1905]
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
44C. Care cu boi la amiază [1905]
1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina
Estimare:
EUR 25.000 - 45.000
Adjudecat
EUR 60.000
Bibliografie
CIUCĂ, Valentin, "Pe urmele lui Nicolae Grigorescu", Editura Sport-Turism, București, 1987
OPRESCU, G [-R.Niculescu], "N. Grigorescu", vol I-II, Bucureşti, Ed.Meridiane, 1961-1962
OPRESCU, G., "Nicolae Grigorescu, maturitatea şi ultimii ani", Bucuresti, Ed.Meridiane, 1970
VLAHUŢĂ, Alexandru," Pictorul Nicolae Grigorescu", Bucureşti, 1910
ZAMBACCIAN, K.H., "Grigorescu", Editura Cartea Românească, București
ulei pe lemn, 26.5 x 45 cm, semnat, datat şi dedicat stânga jos, cu roşu, "Grigorescu, (1)905, Pentru M. Danciu"
Informații documentare
Opera este reprodusă în panoul cu opere din atelierul în "Viața și opera pictorului N.I. Grigorescu", Alexandru Vlahuță, SOCEC, 1910 la pag. 251. Opera este reprodusă în panoul cu opere din atelierul de la Câmpina în "N.Grigorescu", vol II, acad. G. Oprescu, Ed. Meridiane, București, 1962 la pag. 252, fig. 251.
Provenienţă
colecția istorică Maria Danciu, soția lui Nicolae Grigorescu.
În 1906, are loc ultima expoziţie personală a lui Nicolae Grigorescu, o retrospectivă ce prezintă 109 de tablouri. În același an este onorat la cel mai înalt nivel, fiindu-i dedicată o întreagă sală (ce îi purta numele), în cadrul Expoziției Generale din 1906, cu ocazia a 40 de ani de domnie a lui Carol I. O activitate excepțională, atât în atelier, dat fiind numărul însemnat de opere pe care le prezenta în cadrul expozițiilor, cât și în organizarea acestor manifestări expoziționale. Să nu uităm de desele itinerarii prin țară, în special după 1896, când călătoriile în străinătate sunt limitate doar la cele balneare, Valea Prahovei, Valea Buzăului sau Moldova devenind principalele surse de imaginar. Ultimul deceniu de viață al lui Nicolae Grigorescu ne prezintă totuși un personaj extrem de interesat și motivat în a-și găsi locul cuvenit și în arta europeană, nu numai în cea românească, pentru care reprezenta absolutul și măiestria. Regăsim astfel motivația deselor incursiuni în occident pe care Grigorescu și le stabilea în funcție de programul mai tânărului său prieten, William Ritter, sau în funcție de starea sănătății și necesitatea unui tratament. În țară, itinerarul pe care l-a urmat Grigorescu după 1900, în ultimii 7 ani ai vieții, a avut un parcurs inedit pentru un om care trecuse de 60 de ani, dar care își dorea încă foarte multe. Fie alături de Ritter, sau în compania lui Vlahuță, la prietenii din Buzău (Gogu Iliescu) sau la cei din Râmnicu Sărat (Menelaș Chircu), Grigorescu era încă avid de noi surse de inspirație. În special după 1890, anul în care Câmpina și împrejurimile devin principala sursă de vizual, Grigorescu a creat acel imaginar rustic, iar majoritatea peisajelor, cu sau fără prezență umană, sunt definite de tușa liberă, voiasă, ce nu trădează în nici o clipă mâna unuia ce se repetă inestetic. În ceea ce privește ciclul tematic de față, atât de recognoscibil, acesta se esențializează în faza de maturitate, progresiv chiar către perioada “albă”. Această esențializare a dus la remodelarea figurii țărănești, care, transpusă prin siluete emblematice dar neindividualizabile, a dus la crearea tabloului idilic al vieții de la sat. Apar astfel modelul tipic de frumusețe feminină, reprezentat în chipurile țărăncilor tinere și mereu vesele, modelul țăranului sau ciobanului, zvelt, ștrengar dar demn, sau tipologia muncii, prezentată mereu în fazele ei marginale, plecarea sau întoarcerea de la târg sau câmp. Dacă apelăm la întregul imaginar grigorescian observăm cum munca dispare, însă mereu e prezentat grupul uman, fie în care cu boi, fie în adevărate caravane spre sau dinspre locul efectiv al activității. Tocmai această extragere a acțiuni din discursul pictural caracterizează ciclul carelor cu boi, motiv ce se încarcă de lirismul tipic unei stări de suspendare temporală. Motivul drumului îl atrage pe Grigorescu în special în perspectiva specificității inițiale a întregii activități. Fără să renunțe la dezideratele plein-airiste, toate sursele de vizual sunt integrate peisajului, sau mai mult, naturii, drept deținătoare a cadrului compozițional. Așadar, în dezvoltarea plastică, rămân primordiale culoarea și lumina. Tratarea repetată a motivului reprezentat de carul cu boi, sau a celorlalte subiecte îndrăgite a condus la critici neapreciative, fiind considerat manierist. Dar însuși actul pictural neagă în mare măsură această valență mai mult sau mai puțin negativă.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
SESIUNE
Întreabă-mă despre acest lot
