94. La seceriș

Perioada 1903-1910, sugestivă pentru maturitatea artistică deplină, va fi totodată și una dintre cele mai fecunde perioade din creația lui Ștefan Luchian. Se va întoarce constant în mijlocul naturii, de unde își va extrage seva creatoare. Dacă până în acest moment era atras mai mult de energia orașului, odată cu ieșirea din spital căutările sale artistice se vor face resimțite mai cu seamă în zona rurală, a satelor românești. Vom remarca așadar veritabile panoramări ale Govorei, Filipeștilor-de-Pădure ori Brebu. Epistolele adresate amicilor descriu voiajele sale de lucru și bucuria de a se afla în mijlocul naturii. Verile erau petrecute în astfel de așezări campestre, care-i stârneau interesul, contribuind astfel la dezvoltarea operei sale. Revenirea la București era adesea celebrată printr-o expoziție menită să îi ofere șansa pictorului să împărtășească cu publicul exaltarea sa în fața naturii. ”Cînd lucrezi afară, lumina se schimbă dintr-un minut în altul; dacă nu te grăbești, îți fură umbrele soarele; într-o clipă tot s-a schimbat. Cu pastelul lucrezi reperede. Fumul argintiu care se împrăștie din sălcii în lumina de amurg, în pastel îl prinzi mai ușor”, avea să conchidă Luchian. Vom vedea că în pictura în ulei, artistul se concentrează îndeosebi asupra redării efectelor de lumină, sintetizând culori, forme și senzații. În anul 1908, Luchian realizează o călătorie la Brebu, călătorie ce se va solda prin conturarea unei importante opere plastice. Anul 1909 îl va găsi inițial în Bărăgan, pentru ca mai apoi să se producă fascinanta întâlnire cu tărâmul Moineștiului. Întâlnirea va fi memorabilă atât prin însemnătatea sa afectivă (este ultima călătorie realizată de artist), cât și prin asumarea unor mijloace tehnice și stilistice diferite față de opera sa anterioară. Grăbit parcă de amploarea maladiei, artistul își edifică tehnica și pictează mai nervos, mai grăbit, reliefând un tip de pensulație mai viguros. După cum remarca Jacques Lassaigne, ”Vrea să cuprindă din plin această natură pe care simte că are s-o piardă; prin împăstări puternice, prin tușe violente, el se străduiește să fixeze, să iasă peisajul”. Utilizează din abundență nuanțele de violet, astfel că deseori cerurile sale vor căpăta declinări și melanjuri de albastru și violet; însă și florile ori chiar iarba se vor bucura de inserții ale aceleiași nuanțe. Moineștiul va rămâne unul dintre locurile sale preferate, un loc predestinat comuniunii cu natura, cu pământul. Însă mica așezare din regiunea Moldovei va reprezenta, totodată, unul dintre momentele cheie ale întregii creații semnate de Ștefan Luchian.

Bibliografie

LASSAIGNE, Jacques, ”Ștefan Luchian”, Editura Meridiane, București, 1972.

Dimensiuni

width 31 cm, height 21 cm

Descriere

ulei pe lemn, semnat stânga jos, cu negru, ”Luchian”

Informații documentare

Opera a participat la expoziția ”Luchian și independenții”, Art Safari, București, 2017 și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 97.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.