87. Care cu boi, de la câmp [cca. 1890]

”Îmi spun unii că poetizez. Nu știu bine ce-i asta. Dar bănuiesc ce trebuie să fie în gândul lor. Că aș încerca să fac mai frumos decât natura. Eu aleg, nu corectez. Fac ce-mi place mie, ce corespunde sufletului meu. Că nici n-aș putea să fac altceva. Numai în război am fost silit să ies din hotarele firii mele.”, avea să declare pictorul. Vom vedea că natura însăși i-a fost corespondentă sufletului său, cu vegetația, animalele și oamenii bine sădiți în peisaj. Carul cu boi va deveni, inevitabil, o consecință necesară nevoii de frumos a artistului și totodată o alegere conștientă a strălucirii cadrului natural. Așa cum amintește Alexandru Vlahuță în volumul pe care i-l dedică pictorului, peisajul apare, în opera lui Grigorescu, drept ”o fereastră deschisă larg în lumina de afară”. Își alege natura ca model și dedică o amplă parte a creației sale carelor cu boi. Va săvârși, de-a lungul vieții, un studiu consecvent al reprezentantului din familia bovinelor și îl va include pe tovarășul de muncă și de suferință al omului de la sat în multe dintre lucrările sale. Cercetează boii cu o răbdare extraordinară și îi zugrăvește cu vădită simpatie în pânzele sale. Pictează șiruri pitorești nesfârșite, turme întoarse de la câmp, grupuri surprinse în timp ce se apropie sau în momentul îndepărtării lor din prim plan. Îl preocupă, de asemenea, integrarea subtilă a omului și a animalului în natură. De la vitalitea din prim plan și până la planurile secunde care se estompează ușor, Grigorescu pictează săteanul modest și viața rurală lipsită de încifrări complexe. Reușește, ca nimeni altul, să creeze o concordanță aparte între păstorii turmelor și animalele reprezentate. Pictează cu o desăvârșită libertate siluetele de țărani surprinși în ipostazele vieții pastorale cotidiene. Le sugerează fizionomiile sumar, fie printr-o repartizare atentă a luminii, fie folosind accente puternice, fie bizuindu-se pe treceri fine în umbră. Grigorescu privește viața rustică chiar prin ochii țăranului, iar natura va deveni pentru pictor acel ”acasă” odată cu stabilirea la Câmpina. Plaiurile muscelene și cele prahovene îi vor deservi setea continuă de a cunoaște și descifra misterul vieții rurale. ”Mâna sa se mișcă de la sine și bucata de pânză se preface într-o destăinuire fermecătoare a amănuntului de viață ce a răsărit în calea pictorului”, remarca Alexandru Vlahuță. Răpus de pneumonie în anul 1907, va fi condus către locul odihnei sale veșnice exact așa cum a descris el obiceiul în picturile sale – într-un car cu boi.

Bibliografie

VLAHUȚĂ, Alexandru, ”Pictorul Grigorescu - Viața și opera lui”, Alexandru Vlahuță, București, 1910. Petrașcu, Nicolae, ”N. Grigorescu”, Tipografia ”Bucovina”, I.E. Toroutiu, București, 1930. Brezianu, Barbu, ”Nicolae Grigorescu”, Editura Tineretului, București, 1959. Jianu, I.; Vasiliu, G., ”Dr. C.I. Istrati”, Editura Științifică, București, 1964. OPRESCU, George, ”Nicolae Grigorescu”, Editura Meridiane, București, 1963. CEBUC, Alexandru, ”Grigorescu”, Monitorul Oficial, 2017.

Dimensiuni

width 25.5 cm, height 15 cm

Descriere

ulei pe lemn, semnat dreapta jos, cu roșu, ”Grigorescu”

Lot.notes

pe verso, autentificat de Jean Al. Steriadi, ”Car cu boi pictură în ulei pe panou de lemn, autentic de N. Grigorescu”

Datare

cca. 1890

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.