31. Flori în ulcică verde [1940-1945]

”Apolinic și solar”, după cum remarca Petru Comarnescu, Francisc Șirato va introduce efectele de clarobscur în planurile colorate și va realiza un acord ferm între temă, viziune și tehnică. Începuturile lui Francisc Șirato sunt legate tangențial de impresionism, însă artistul consideră că acest curent artistic îl limitează prea mult la funcția pasiv-decorativă a pânzei. Sursele inspirației sale pot fi ușor identificate în arta populară românească și în viziunea plastică a lui lui Cézanne. De la cel din urmă, artistul preia preocuparea pentru echilibru și organizare compozițională, în timp ce arta populară românească îi va servi drept reper pentru știința fascinantă a culorii. Natura apare, în creația sa, drept sursă primordială de inspirație. Începând cu anii ’30, florile își vor face simțită prezența tot mai des în creația sa. Decorul ornamental, cu accente rustice; dar și plenitudinea și vitalitatea elegiilor florale îl vor consacra pe artist drept una dintre personalitățile culturale importante ale secolului trecut. În opera de față, acesta creează un veritabil microcosmos în care inserează fără cusur fragmente aparținând reveriilor sale. Se va raporta constant la natură și va utiliza culori strălucitoare prin care va sintetiza lumina atmosferei ambiante în care își desfășoară activitatea. Pe un fond de inspirație intimistă, spațiu ce ar putea fi deslușit drept propriul său atelier, vasul cu flori ocupă prim-planul compoziției în care artistul ne introduce, fără ezitare, în universul său familiar. Francisc Șirato va relua acest motiv de-a lungul mai multor tablouri, asumându-și drept subiecte predilecte florile și cartea. Regăsim așadar compoziții îndelung studiate dedicate temei. Armonia cromatică e concentrată în planul central, în sinergia declinărilor de roșu, alb și verde. Temperamentul reflexiv e indiscutabil dezvăluit publicului prin studiul minuțios al naturii și al mediului înconjurător. Artistul se remarcă prin exaltarea nuanțelor și delimitarea tușelor, dar și prin modul în care păstrează vibrația și căldura prezenței umane în naturile statice în care se concentrează cu precădere asupra obiectelor. Orânduite în mai multe planuri, elementele alese de artist se succed într-o desfășurare lirică a semnificațiilor și își potențează valoarea estetică reciproc.

Bibliografie

DRĂGUȚ, Vasile, ”Fr. Șirato”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956. ISPIR, Mihai, ”Șirato”, Editura Meridiane, București, 1979.

Dimensiuni

width 30.5 cm, height 40.5 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu brun, ”Șirato”

Informații documentare

Opera a participat la ”Expoziția Francisc Șirato”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1965, cat. 61, sub denumirea ”Flori în ulcică verde” și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 105. Opera este reprodusă în ”Francisc Șirato”, prefață de Dan Grigorescu, Editura Meridiane, București, 1967, cat. 49.

Datare

1940-1945

Provenienţă

colecția prof. univ. Marcel Breazu

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.