139. Natură statică cu pepeni și struguri [1945]

Opera de maturitate a lui Alexandru Ciucurencu, vestită pentru cromatica vie, exuberantă, va debuta într-un contrast puternic față de lucrările primei sale etape de creație, profund influențată de nuanțele brune promovate de profesorul său, G.D. Mirea. În verile petrecute la Baia Mare, Ciucurencu se declară surprins de paleta expresivă a pictorilor maramureșeni și uimit de juxtapunerile cromatice pe care le propun aceștia. În 1930, artistul lasă în urmă plaiurile natale și se îndreaptă către Paris. Fervoarea uneia dintre cele mai reputate capitale artistice europene ale secolului trecut îi lărgesc categoric orizontul imaginar și îi oferă noi posibilități de expresivitate plastică. În capitala Franței, Ciucurencu îi descoperă pe Hieronymus Bosch, Botticelli, Matisse, Picasso, Braque sau Cézanne. Contactul cu Parisul mijlocește, pe lângă întâlnirea pictorului român cu arta universală, dobândirea unui rafinament pictural mult mai însemnat. Lucrările lui pornesc întotdeauna de la realitate, indiferent de maniera în care ajung să fie executate. Preia, în cantități mult diminuate, din cubismul lui Cézanne, iar de la Matisse își va asuma valorificarea liniei și a culorii în opera sa. Colorist prin excelență, potrivește tonurile și formele creând, astfel, un ansamblu armonios. De la Pallady învață regulile necesare în compunerea unei naturi statice, de la Tonitza preia instrumentele care îl ajută să creeze în manieră decorativă, și de la Petrașcu va înțelege importanța utilizării negrului. Linia neagră, la început sinuoasă, mai apoi abruptă sau fragmentată, accentuează contrastele dintre culori. La Ciucurencu, culoarea primează. Culoarea îi oferă posibilități nelimitate de exprimare artistică, fapt ce va conduce la abordarea obiectelor și formelor în plan secund. Natura statică cu pepene nu este o apariție singulară nici în creația lui Ciucurencu, dar nici în arta plastică românească în general. Regăsim subiectul reluat de către artist într-o primă instanță în anul 1942, într-o lucrare ce se regăsea în colecția doctorului Theodor Firică. Observăm aceeași față de masă cadrilată, și o orânduire similară a feliilor de pepene și a perelor. Dacă în opera din 1942 compoziția cu cele două felii de pepene avea inserat un mic ulcior în plan secund, lucrarea din 1945 primește, ca element nou, un ciorchine de struguri. Însă tematica abordată de Ciucurencu nu este, așa cum aminteam, o apariție izolată. Regăsim natura statică cu pepene și în operele unor artiști precum Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Aman, Octav Băncilă sau C.D. Stahi.

Bibliografie

FLOREA, Vasile, ”Ciucurencu”, Editura Arc 2000, București, 1995. OPRESCU, George, ”Alexandru Ciucurencu”, Editura Meridiane, București, 1962. JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958.

Dimensiuni

width 84.5 cm, height 58.5 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat și datat dreapta jos, cu negru, ”AC, (1)945”

Informații documentare

Opera a făcut parte din expoziția "Picnic la Palat", Art Safari București, 2024.

Datare

1945

Provenienţă

colecția istorică Mircea Iliescu (1900-1982).

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.