otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
”Era într-un sfîrșit de vacanță școlară, prin august. Jucîndu-mă în ograda casei din Sărărie, m-am ascuns între păpușoii înalți din fața casei și din lut am făcut un chip de om. Ca să fie cît mai expresiv, i-am pus niște cărbuni negri în ochi, iar din mătasea porumbului i-am potrivit părul, barba și mustățile.” avea să îi destăinuie Octav Băncilă ziaristului C. Săteanu într-un interviu din 1933. Este totodată întâmplarea hotărâtoare ce l-a mânat pe cumnatul său, Ion Nădejde, să îl înscrie pe nepot la școala de Belle Arte. Jocul ca formă de expresie și modus vivendi l-a urmărit așadar pe tot parcursul vieții, transpunându-se la maturitate într-un motiv pictural predilect. El însuși a fost tatăl a zece copii, pe care i-a transpus adesea în operele sale: ”Încurcat în socoteli”, ”Pedepsitul”, ”Micul răzvrătit”, ”Atacul gâștelor” sau ”Primii pași” sunt doar câteva dintre lucrările ce ne dezvăluie familia artistului. Opera de față ar putea reprezenta, de asemenea, o scenă de familie. Tematica ludică e ilustrată printr-o compoziție înduioșătoare, ce are drept protagoniști doi copii desculți, așezați cuminți pe trepte; ce își țin cu hotărâre jucăriile în brațe. Remarcăm gestul de afecțiune, vestimentația modestă; dar și utilizarea brunurilor și a cărămiziului specifice lui Băncilă. Scenele din viața satelor vor deveni reprezentative în opera sa, fie ele de inspirație socială sau politică. Copilăria petrecută la Botoșani, iar mai apoi mutarea la Iași, în casa surorii sale, Sofia Nădejde, vor contribui indiscutabil la conturarea acestui puternic ciclu tematic din opera sa. Octav Băncilă va crește așadar în casa din strada Sărărie, alături de Sofia, soțul acesteia și cei șase copii ai lor. Curtea era spațiul ideal de joacă al copiilor, o curte mare, cu brazi și lan de porumb. În rememorările sale, Băncilă menționează jocul în păpușoi, ori cățărarea pe gard, de unde putea admira în voie Valea Țicăului. Sălășluirea în căminul surorii a fost o etapă marcantă în viața artistului, dat fiind faptul că la aceeași locație își avea sediul revista ”Contemporanul”. Copil fiind, nu participa la întrunirile revistei, dar asculta pe furiș cum N. Beldiceanu recita poezii. Implicarea sa în geneza revistei s-a realizat prin descărcarea, numerotarea și ducerea la poștă a publicațiilor ce trebuiau livrate. Casa din Sărărie era situată în apropierea bojdeucii lui Creangă, astfel că relatarea următoare devine cu atât mai semnificativă: ”Ion Creangă, fiind la noi, m-a luat la el, în vesita sa ”bojdeucă”, pe care mai târziu am pictat-o. Sfătos și prietenos cum era cu copiii, căci avea un dar dumnezeesc de a cuceri sufletele lor - Creangă, cogemitea cum era, m-a apucat pe mine după cap, încolăcindu-și mîna înapoia gîtului, și așa am parcurs strada Sărăriei pînă la bordeiul său. Am intrat în casă, Creangă fiind întîmpinat de motanii săi favoriți. Apoi, am ieși amîndoi în cerdac, de unde am admirat fermecătoarea panoramă a Ciricului și a Șorogarilor, la ale căror poale se văd pitoresc iezăturile, grădinile și bojdeucile din valea Țicăului”, istorisea Octav Băncilă în cadrul aceluiași interviu.
Bibliografie
COMAN, Anton, ”Octav Băncilă”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954.
Dimensiuni
width 51 cm, height 54 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga sus, cu brun, ”Octav Băncilă”
Datare
anii '20
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
”Era într-un sfîrșit de vacanță școlară, prin august. Jucîndu-mă în ograda casei din Sărărie, m-am ascuns între păpușoii înalți din fața casei și din lut am făcut un chip de om. Ca să fie cît mai expresiv, i-am pus niște cărbuni negri în ochi, iar din mătasea porumbului i-am potrivit părul, barba și mustățile.” avea să îi destăinuie Octav Băncilă ziaristului C. Săteanu într-un interviu din 1933. Este totodată întâmplarea hotărâtoare ce l-a mânat pe cumnatul său, Ion Nădejde, să îl înscrie pe nepot la școala de Belle Arte. Jocul ca formă de expresie și modus vivendi l-a urmărit așadar pe tot parcursul vieții, transpunându-se la maturitate într-un motiv pictural predilect. El însuși a fost tatăl a zece copii, pe care i-a transpus adesea în operele sale: ”Încurcat în socoteli”, ”Pedepsitul”, ”Micul răzvrătit”, ”Atacul gâștelor” sau ”Primii pași” sunt doar câteva dintre lucrările ce ne dezvăluie familia artistului. Opera de față ar putea reprezenta, de asemenea, o scenă de familie. Tematica ludică e ilustrată printr-o compoziție înduioșătoare, ce are drept protagoniști doi copii desculți, așezați cuminți pe trepte; ce își țin cu hotărâre jucăriile în brațe. Remarcăm gestul de afecțiune, vestimentația modestă; dar și utilizarea brunurilor și a cărămiziului specifice lui Băncilă. Scenele din viața satelor vor deveni reprezentative în opera sa, fie ele de inspirație socială sau politică. Copilăria petrecută la Botoșani, iar mai apoi mutarea la Iași, în casa surorii sale, Sofia Nădejde, vor contribui indiscutabil la conturarea acestui puternic ciclu tematic din opera sa. Octav Băncilă va crește așadar în casa din strada Sărărie, alături de Sofia, soțul acesteia și cei șase copii ai lor. Curtea era spațiul ideal de joacă al copiilor, o curte mare, cu brazi și lan de porumb. În rememorările sale, Băncilă menționează jocul în păpușoi, ori cățărarea pe gard, de unde putea admira în voie Valea Țicăului. Sălășluirea în căminul surorii a fost o etapă marcantă în viața artistului, dat fiind faptul că la aceeași locație își avea sediul revista ”Contemporanul”. Copil fiind, nu participa la întrunirile revistei, dar asculta pe furiș cum N. Beldiceanu recita poezii. Implicarea sa în geneza revistei s-a realizat prin descărcarea, numerotarea și ducerea la poștă a publicațiilor ce trebuiau livrate. Casa din Sărărie era situată în apropierea bojdeucii lui Creangă, astfel că relatarea următoare devine cu atât mai semnificativă: ”Ion Creangă, fiind la noi, m-a luat la el, în vesita sa ”bojdeucă”, pe care mai târziu am pictat-o. Sfătos și prietenos cum era cu copiii, căci avea un dar dumnezeesc de a cuceri sufletele lor - Creangă, cogemitea cum era, m-a apucat pe mine după cap, încolăcindu-și mîna înapoia gîtului, și așa am parcurs strada Sărăriei pînă la bordeiul său. Am intrat în casă, Creangă fiind întîmpinat de motanii săi favoriți. Apoi, am ieși amîndoi în cerdac, de unde am admirat fermecătoarea panoramă a Ciricului și a Șorogarilor, la ale căror poale se văd pitoresc iezăturile, grădinile și bojdeucile din valea Țicăului”, istorisea Octav Băncilă în cadrul aceluiași interviu.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
