otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Ajuns la Barbizon în anul 1879, Andreescu va adăuga pânzelor sale cromatici, umbre și lumini proprii. Maniera sa picturală se impune prin adăugarea tușelor crescânde, nepotrivit disciplinei metodice de academie pe care o părăsea în detrimentul școlii barbizoniene, sugerând materialități armonice de lumini și umbre. Această materialitate a pânzelor sale, atinsă nu doar printr-o excelentă perspectivă, ci și prin sugerarea volumelor, oferă peisajelor sale însușiri ale unei realități atent observate. Subiectele picturii sale de la Barbizon vor fi interioare sau margini de pădure, peisaje în apropierea bălților și a stâncilor sau priveliști modeste ale micului oraș, roduri ale unei observații studiate. Perioada de început a șederii sale la Paris ne indică retragerea sa către analiză și confesiune, după o trecere fugară a sa prin Academia Julian pe care o părăsește în favoarea unei libertăți autentice în pădurea de la Fontainebleau, alături de inițiatorii școlii libere de la Barbizon. Lăsând în urmă un limbaj academic, va răspunde cu temeritate noilor provocări, creând o artă neasistată, păstrându-și intuițiile pentru realizarea unei arte pure, înlăturată de orice influență externă. Aici, cea mai deasă exprimare a sa va fi peisajul după natura mult îndragită, pe care o contempla chiar și înainte, în ținuturile natale. Când întâlnește pădurea, dealurile și crângurile, construcția sa interioară i se va destăinui deodată, natura devenind astfel modelul cel mai des oglindit. Va lucra în ritmurile ei, atribuindu-i revelația creației și nu doar emoția diversității ei, cu un interes exprimat pentru rodul acesteia mai mult decât pentru actul în sine. Vom observa adesea în creații sale în aer liber lipsa spectacolului din natură prin statornicii înghețate ale copacilor ori încremeniri ale pământului. În cercetarea naturii va reparcurge infinitele stagii ale lumii ce se construiește domol, taciturn, prin schimbări nedefinite ale materiei. În apropierea pădurii va descoperi și alte subiecte demne de contemplare: Drumul mare, Pădure desfrunzită, Iarna în pădure, Iarna la marginea Barbizonului sau Case la marginea Barbizonului realizate în cromatici modeste, repetate adesea, precum ocru, galben stins, brun ars, amintite frecvent în scrisorile sale de corespondență. Se va îndrepta către o cromatică profundă, afectivă, utilizând drpt tehnici uleiul, tempera sau acuarela, care adunate laolată vor crea atmosfere meditative, reflexive. Reflexiile sale asupra naturii le vom regăsi în creația sa chiar și înainte de plecarea în Franța, când încerca și regăsea ritmurile acesteia. Una din atributele intime ale picturii sale ce contribuie la farmecul pe care arta lui o răspândește este opticul obiectului reprezentat și realismul cu care arta sa este redată din prisma interesului față de motiv. Integritatea sa picturală provine din calitatea sa de asimilare a aspectelor înconjurătoare, unde culoarea îndeplinește rolul principal în percepția spațială. Apariția imaginii în opera artistului conține limite proprii în exprimarea experiențelor îndeplinite, diferențiindu-se deslușit față de toți ceilalți artiști de la Barbizon. Andreescu a trăit pentru arta sa, lucrând mereu în sensul ei cel mai sincer și curat, dezvâluindu-și astfel propriul său rol de creator modest, autentic. Neavând în spate nici o tradiție formală care să îi altereze arta, artistul devine un geniu al locului în care se afla, al naturii care era partea vie și indispensabilă existenței sale. Alături de pădure, în peisajele sale uneori apare și prezența umană, în tușe sugerate. Copacii înalți, cu trunchiuri puternice ne face cunoscută încă o dată însemnătatea naturii în opera artistului. Motivul copacului va fi cel mai des reluat de către Andreescu în opere precum: Pădure de mesteceni, Drum de ţară, Margine de sat, Pădure de fagi, Fagi în pădure, Peisaj cu arbori, Sălciile, Pomi înfloriți, Colț de pădure, Stejarul, ca simbol reprezentativ. Orizontul, deopotrivă prezent, se arată nesfârșit prin ruptura creată de drumul arhaic pe care pășește sfios ființa umană. (G.M.)
Bibliografie
Mereuță, Iulian, Andreescu, Ed. Meridiane, București, 1972 Varga, Vasile, Costescu, Eleonora, Andreescu, Ed. Meridiane, București, 1978
Dimensiuni
width 61 cm, height 41 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu brun, "I. Andreescu"
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Ajuns la Barbizon în anul 1879, Andreescu va adăuga pânzelor sale cromatici, umbre și lumini proprii. Maniera sa picturală se impune prin adăugarea tușelor crescânde, nepotrivit disciplinei metodice de academie pe care o părăsea în detrimentul școlii barbizoniene, sugerând materialități armonice de lumini și umbre. Această materialitate a pânzelor sale, atinsă nu doar printr-o excelentă perspectivă, ci și prin sugerarea volumelor, oferă peisajelor sale însușiri ale unei realități atent observate. Subiectele picturii sale de la Barbizon vor fi interioare sau margini de pădure, peisaje în apropierea bălților și a stâncilor sau priveliști modeste ale micului oraș, roduri ale unei observații studiate. Perioada de început a șederii sale la Paris ne indică retragerea sa către analiză și confesiune, după o trecere fugară a sa prin Academia Julian pe care o părăsește în favoarea unei libertăți autentice în pădurea de la Fontainebleau, alături de inițiatorii școlii libere de la Barbizon. Lăsând în urmă un limbaj academic, va răspunde cu temeritate noilor provocări, creând o artă neasistată, păstrându-și intuițiile pentru realizarea unei arte pure, înlăturată de orice influență externă. Aici, cea mai deasă exprimare a sa va fi peisajul după natura mult îndragită, pe care o contempla chiar și înainte, în ținuturile natale. Când întâlnește pădurea, dealurile și crângurile, construcția sa interioară i se va destăinui deodată, natura devenind astfel modelul cel mai des oglindit. Va lucra în ritmurile ei, atribuindu-i revelația creației și nu doar emoția diversității ei, cu un interes exprimat pentru rodul acesteia mai mult decât pentru actul în sine. Vom observa adesea în creații sale în aer liber lipsa spectacolului din natură prin statornicii înghețate ale copacilor ori încremeniri ale pământului. În cercetarea naturii va reparcurge infinitele stagii ale lumii ce se construiește domol, taciturn, prin schimbări nedefinite ale materiei. În apropierea pădurii va descoperi și alte subiecte demne de contemplare: Drumul mare, Pădure desfrunzită, Iarna în pădure, Iarna la marginea Barbizonului sau Case la marginea Barbizonului realizate în cromatici modeste, repetate adesea, precum ocru, galben stins, brun ars, amintite frecvent în scrisorile sale de corespondență. Se va îndrepta către o cromatică profundă, afectivă, utilizând drpt tehnici uleiul, tempera sau acuarela, care adunate laolată vor crea atmosfere meditative, reflexive. Reflexiile sale asupra naturii le vom regăsi în creația sa chiar și înainte de plecarea în Franța, când încerca și regăsea ritmurile acesteia. Una din atributele intime ale picturii sale ce contribuie la farmecul pe care arta lui o răspândește este opticul obiectului reprezentat și realismul cu care arta sa este redată din prisma interesului față de motiv. Integritatea sa picturală provine din calitatea sa de asimilare a aspectelor înconjurătoare, unde culoarea îndeplinește rolul principal în percepția spațială. Apariția imaginii în opera artistului conține limite proprii în exprimarea experiențelor îndeplinite, diferențiindu-se deslușit față de toți ceilalți artiști de la Barbizon. Andreescu a trăit pentru arta sa, lucrând mereu în sensul ei cel mai sincer și curat, dezvâluindu-și astfel propriul său rol de creator modest, autentic. Neavând în spate nici o tradiție formală care să îi altereze arta, artistul devine un geniu al locului în care se afla, al naturii care era partea vie și indispensabilă existenței sale. Alături de pădure, în peisajele sale uneori apare și prezența umană, în tușe sugerate. Copacii înalți, cu trunchiuri puternice ne face cunoscută încă o dată însemnătatea naturii în opera artistului. Motivul copacului va fi cel mai des reluat de către Andreescu în opere precum: Pădure de mesteceni, Drum de ţară, Margine de sat, Pădure de fagi, Fagi în pădure, Peisaj cu arbori, Sălciile, Pomi înfloriți, Colț de pădure, Stejarul, ca simbol reprezentativ. Orizontul, deopotrivă prezent, se arată nesfârșit prin ruptura creată de drumul arhaic pe care pășește sfios ființa umană. (G.M.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.