169. Peisaj la Brebu [1908-1910]

Clasele după natură din timpul studiilor de belle arte au amplificat entuziasmul lui Luchian de a crea mai târziu pastelate peisaje și uleiuri. Brebu va fi locul unde va descoperi splendoarea naturii ce înconjura acest loc atât de apreciat pentru calitățile terapeutice ale aerului proaspăt și ale izvorului cu apă sărată. Ajunge aici în anul 1908, împreună cu familia Cocea și va fi găzduit la mănăstirea din sat. În acest loc pitoresc, înconjurat de dealuri și munți, Luchian va trăi o experiență deosebit de rodnică și va realiza în perioada de câteva săptămâni, peste douăzeci de peisaje în pastel, pe care ulterior le relua și în ulei. Preponderența sa spre peisaj o demonstra și mai înainte, când realiza Colț din Strada Povernei, Poteca cimitirului, Sălciile din Chiajna sau Ghereta din Filantropia, unde își dezvăluia calitățile de bun peisagist. Aflat în plinătatea maturității artistice, Luchian va crea opere profunde, remarcate printr-un conținut emoțional și printr-o măiestrie neasemuită a execuției. Peisajele sale pline de emoție, vor învălui formele prin culori vibrante sau unele mai pământii, crângul din Brebu, sălciile, drumurile de țară, fântâna cu cumpănă, casa lui Moș Gheorghe, Curtea Domnească, turnul, sau bucătăria călugărească a mănăstirii. Este uimit de întinderile câmpului și de freamătul pădurii, echilibrând într-o formulă clasică colțuri intime prin care invită privitorul la un moment de poezie interioară. Motivul arborilor presărați pe colinele din Brebu va fi unul adesea repetat în repertoriul operei lui Luchian, emanând liniște, umbră și pace, unde culoarea va cuprinde lumina- ecou nou adus de Luchian în pictura românească. Peisaj la Brebu evocă un colț de natură frust, suprins în firescul ei obișnuit, unde arborii se înalță liber, adunați într-o armonie pământească. Coroana le este de un verde-cenușiu, contopindu-se parcă cu verdele colinei, umbrită pe alocuri. Un cer întins, fumuriu, se înalță în spatele acestui crâmpei descoperit de artist într-una din peregrinările sale zilnice. Reîntors la București, va prezenta publicului o expoziție de 84 de opere la Sala Esacru a Ateneului Român, unde obilnuia să expună, susținută în luna octombrie 1908. Printre operele expuse va prezenta și pastelurile realizate la Brebu, alături de 4 nuduri, 3 portrete realizate pe aceeași pânză, reprezentând familia Cocea alături de pictor, un tabloul cu cireși, unul cu trandafiri și portretul doctorului Costinescu dar și operele Flori, Garoafe, Profil de fată, Flori de tufănică, amintite în cronicile vremii. (G.M.)

Bibliografie

Ciucă, Valentin, Pe urmele lui Ștefan Luchian, Ed. Pim, Iași, 2016
Drăguț, Vasile, Luchian, Ed. Meridiane, București, 1968

Dimensiuni

width 42 cm, height 29 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu negru, "Luchian"

Informații documentare

Varianta în pastel a operei se regăsește în colecția Muzeului Național Brukenthal.

Datare

1908-1910

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.