88. Odaliscă cu șalvari roșii [1927]

Vrăjit de misterul orientului și sedus de abundența exotică a peisajelor, Iosif Iser va călători în repetate rânduri la Constanța, Mangalia sau Turtucaia, dar și la Balcic sau pe malul Bosforului. Artistul va dedica o lungă perioadă de timp studiului tradițiilor și obiceiurilor minorității turce de la malul Mării Negre. Din aceeași temă picturală se va naște mai târziu seria odaliscelor ce vor rămâne întipărite în memoria colectivă a publicului său. Iser utilizează culoarea ternă a Dobrogei și a peisajului ei arid, personajele sale sunt ușor geometrizate, iar paleta sa se luminează treptat, purtând adesea nuanțe de roșu, verde, galben sau portocaliu. Artistul alege, din ceea ce observă în jurul său, cadrul cel mai reprezentativ pe care să-l transpună în narațiuni picturale. Reușește, astfel, să transcrie poveștile orientului într-o serie dedicată odaliscelor, tătarilor, caselor tradiționale, minaretelor sau străzilor de la răsărit. De-a lungul vremii a fost interesat de zugrăvirea vieților unor tipologii care îi motivau eul creator – arlechini, balerine, cântăreți sau odalisce. Tematica de sorginte orientală reprezintă unul dintre subiectele care l-au consacrat pe artist în istoria artei românești. În cadrul acestor tematici el se axează cu precădere pe descifrarea caracterelor complexe ale personajelor sale – turci sau odalisce, pe care le diferențiază prin vârstă. Însă se va opri îndeosebi asupra personajelor feminine. Așezate pe sofa, în fotoliu, pe covor sau ilustrate stând în picioare, odaliscele-cariatide ale creației lui Iser ne impresionează cu fiecare apariție. Costumul oriental, format din veste, văluri, dar mai cu seamă din șalvarii care le îngăduie să se miște în voie și să aibă o atitudine mai degajată reprezintă elementul distinctiv al lucrărilor sale. Pictorul se va concentra, așadar, nu doar asupra psihologiei personajului, ci și asupra gesticii sau a limbajului exterior, ori asupra unor detalii precum vestimentația muzelor sale. În majoritatea operelor care parvin acestui ciclu tematic, predomină, așa cum se întâmlplă și în lucrarea de față, nuanțele de roșu sau oranj ori decorul îmbogățit de țesături colorate. Ipostaza statuară a modelului și trupul parțial dezgolit vor converge către un contrast între carnația deschisă și culoarea stridentă a veșmintelor. Reprezentativă în economia creației sale prin forța creatoare și cromatica inconfundabilă, opera de față apare consemnată în volumul pe care Alexandru Busuioceanu i-l dedică artistului în 1930, la trei ani distanță de realizarea lucrării.

Bibliografie

MIHALACHE, Marin, ”Iser”, Editura Meridiane, București, 1982. Catalogul expoziției ”Călătoriile lui Iser”, Alina Petrescu, Editura Muzeului Național de Artă al României, București, 2021.

Dimensiuni

width 52 cm, height 79.5 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, ”ISER”

Informații documentare

Opera este reprodusă în revista ”Adevărul Literar și Artistic”, 29 decembrie 1929, sub denumirea ”Tătăroaică”. Opera este reprodusă în albumul ”Iser”, Alexandru Busuioceanu, Editura Ramuri, Craiova, 1930, sub denumirea ”Turcoaică”, la cat. VI.

Datare

1927

Provenienţă

colecția Nina Cassian; colecția Marcel Romanescu.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.