26. Spălătorese [cca. 1920]

Prin lucrările sale, Nicolae Vermont a demonstrat o preocupare deosebită față de soarta oamenilor din zona rurală, însă a ilustrat adesea și lumea orașului, meseriași sau muncitori. A redat cu aceeași intensitate atât bucuria zilelor de sărbătoare și a horelor de la sat cât și ipostaze ale muncii. În opera sa, el urmărește obținerea de efecte psihologice prin organizarea compozițională și trece, succesiv, prin particularitățile impresionismului german și ale celui francez. Îndeosebi în portrete, Vermont se va concentra asupra conturării unui profil psihologic al personajelor sale, dar și asupra dezvăluirii unor caracteristici de ordin social. Linia simplă, dar sigură, înregistrează cu precizie stările sufletești și expresiile protagoniștilor. Recuzita pe care o propune artistul modelelor sale se află în strânsă concordanță cu psihologia acestora. Prin moștenirea artistică preluată de la maestrul de la Câmpina, Nicolae Vermont elaborează o lungă serie de portrete dedicate femeilor de la sat și chivuțelor. Cu siluete fragede și vioaie, chivuțele sale sunt zugrăvite în posturi aproape coregrafice, cu o grație debordantă și înzestrate cu straie pitorești. Dacă în cazul acestora ne vom întâlni cu ipostaze aproape statuare, veșminte colorate și nelipsitele coșuri cu flori, în compozițiile cu țărăncuțe vom observa că artistul renunță la funcția strict decorativă a picturii și își schițează personajele în mijlocul activităților gospodărești. În opera de față, Vermont surprinde cele două personaje feminine în cadrul unei scene de lucru. Observăm, așadar, că modelele sale nu mai pozează, ci se lasă privite de ochiul obiectiv al pictorului care sintetizează plastic activități cotidiene. Aplecate peste o covată din lemn, protagonistele îmbrăcate în cămăși cu mânecile suflecate, fuste lungi și cu basmale pe cap, se îndeletnicesc cu spălatul rufelor și treburile gospodărești. Zâmbetul schițat de personajul din planul din dreapta ne indică posibilitatea unei conversații frugale care animă și antrenează activitatea pe care o întreprinde. De această dată, artistul își plasează modelele pe un fundal întunecat, care potențează astfel crochiurile colorate ale muzelor sale. Asemenea celorlalte subiecte care i-au servit drept motive picturale, și în cazul lumii rurale putem vorbi de apariții recurente în cadrul operei artistului. Serialitatea creațiilor, veritabil omogenizată, oferă coerență operei sale și oglindește remarcabil platitudinea cotidiană.

Bibliografie

VRANCEA, Angela, ”N. Vermont”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956. IONESCU, Radu; PAVEL, Amelia, ”Nicolae Vermont”, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1958. DEAC, Mircea, ”Nicolae Vermont”, Editura Meridiane, București, 1973.

Dimensiuni

width 34 cm, height 46 cm

Descriere

ulei pe lemn, semnat dreapta jos, cu negru, ”N. Vermont”

Datare

cca. 1920

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.