ulei pe pânză, 46 x 57.5 cm, semnat stânga jos, cu brun, "Luchian"

Informații documentare

Opera a participat la Expoziția personală din anul 1910, de la Ateneul Român. Opera a participat la Expoziția interparlamentară de la Bruxelles din anul 1932. Opera a participat la Expoziția retrospectivă Luchian din anul 1939, de la Academia Română, cat. nr. 46, sub titlul „La treer”. Opera este menționată și descrisă în „Luchian”, Ionel Jianu, Ed. Căminul Artei, București, 1947, la p. 84, sub titlul „La Treer”. Opera este menționată în „Ștefan Luchian”, Ionel Jianu; Petru Comarnescu, ESPLA, București, 1956, la pp. 84, 119, 189, sub titlul „La treierat”. Opera este menționată de Petru Comarnescu în articolul „Luchian”, Contemporanul, din 19 iulie 1957, pp. 1; 4, sub titlul „La treieriș”. Opera a participat la Expoziția centenar „Luchian. Peisajul și compoziția în aer liber”, din anul 1968. Opera este reprodusă în „Luchian”, Petru Comarnescu, Ed. Tineretului, București, 1965, repr. 42, sub titlul „La treer”. Opera este reprodusă și catalogată în „Luchian. Peisajul și compoziția în aer liber”, Ștefan Dițescu, București, 1968, la cat. nr. 37, p. 80, sub titlul „La treierat”. Opera este reprodusă și menționată în Revista Muzeelor, Nr. 5, 1972, pp. 452-458. Opera este reprodusă în „Scrieri despre artă. Ștefan Luchian și spiritul modern în pictura românească”, Theodor Enescu, Ed. Meridiane, București, 2000, sub titlul „Treierătoarea de grâu”.

Provenienţă

colecția istorică Maria și Ion Ionescu-Quintus; colecția istorică Mircea Ionescu-Quintus; colecția familiei Ionescu-Quintus.

Măreață prin simplitate și omenie, opera lui Luchian avea să reprezinte un nou început pentru pictura românească de început de secol XIX, fiind un exemplu roditor pentru pictura contemporană următoare. Dragostea sa pentru culoare și decorativitate- mereu legată de viață, va găsi în artistul Luchian solul cel mai luminos și mai cald pe care avea să îl nască arta românească. Pornind de la natură, acesta nu se limita la copierea fidelă, servilă și pasivă a ceea ce era vizibil, ci căuta să deslușească cele mai caracteristice aspecte ale realității pe care le organiza în imagini artistice, încercate de propriile-i sentimente. Preocupat de timpuriu de realitatea înconjurătoare - pe care opera sa avea să o exprime printr-un adevăr artistic- Luchian avea să își ia îndemnele din afara școlii academice, alegând să observe arta marilor maeștri, de la care artistul va alege motivele care îl vor inspira și pe care le va interpreta în propriile armonii. Printre aceștia își va găsi locul și maestrul Grigorescu, de la care Luchian va trage îndemnele unei arte vii, revocând în anumite perioade ale creației sale artistice chipuri de țărăncuțe sau care cu boi. Perioada 1905-1910, apreciată drept culminantă în ceea ce privește creația sa, Luchian va manifesta un interes deosebit față de cei obijduiți și împilați, realizând o serie de scene specifice, unde subiectele vor fi muncitorii și oamenii de la țară. Printre acestea se vor regăsi opere precum „La împărțitul porumbului” sau „1907”. În acești ani, în afară de propria înfățișare și a rudelor sale, portretistica lui Luchian va cuprinde un număr vast de oameni umili, țărani și tărăncuțe, muncitori și muncitoare de la oraș, muzicanți și cerșetori, spălătorese și tăietori de lemne, meseriași și gospodine, precum și numeroși copii și adolescenți. Tot din această serie face parte și opera „La treierat”, realizată între 1909-1910, perioadă în care Luchian se va afla în Bărăgan, la rudele din partea mamei sale, Elena Luchian. Prezent la Bărăgan în iulie 1909 (informație precizată într-o scrisoare adresată lui Virgil Cioflec), artistul mărturisea că se afla din nou la Bărăgan, pentru 12 zile, timp în care a realizat câteva lucrări, inspirate de activitățile muncii câmpului și de împrejurimi. Prezentată în 1910, în cadrul expoziției personale de la Ateneul Român, unde expunea un număr de 84 de lucrări, „La Treer” (numele inițial al operei) se afla printre cele recente de la Bărăgan, alături de o altă scenă sugestivă, „Corturi de pe Bărăgan”. Parte dintr-o importantă colecție ploieșteană „Maria și Ion Ionescu-Quintus”- conturată în perioada interbelică, care ajungea în perioada 1928-1933 într-un punct valoric culminant, opera „La treierat” se alătura unei colecții prolifere, alături de opere ale unor artiști precum: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Gheorghe Petrașcu, Marius Bunescu, Iosif Iser, Ion Theodorescu-Sion sau Francisc Șirato. Provenind dintr-o veche familie a orașului, Ion Ionescu-Quintus, avocat de profesie și viitor ctitor al Muzeul de Artă Ploiești, colecționarul îi avea ca prieteni apropiați pe Gheorghe Petrașcu, Marius Bunescu și pe arhitectul Toma Socolescu, care, în calitatea lor de buni cunoscători de artă aveau să îi asigure o bună asistență în ceea ce privea achiziționarea operelor de colecție. Adunând opere valoroase în colecția sa, acestea aveau să fie solicitate adesea prin repetate solicitări, ocazionate de expoziții de anvergură organizate atât în țară, cât și în străinătate. Astfel, opera „La treierat” avea să fie înfățișată publicului larg, în cadrul unor importante expoziții precum: Expoziția interparlamentară de la Bruxelles din anul 1932, Expoziția retrospectivă Luchian din anul 1939, de la Academia Română, Expoziția centenar „Luchian. Peisajul și compoziția în aer liber” din anul 1968, de la Muzeul de Artă al R.S.R., bucurându-se de asemeni de-a lungul anilor de dese menționări și descrieri în presa și în publicațiile vremii. (G.M.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.