3. Drum de țară

Cariera şi viaţa lui Arthur Verona ne prezintă un spirit de luptător, trecut prin clipe grele ce au conturat un personaj de poveste al culturii româneşti moderne. Descendent al unei familii cu blazon şi renume, Verona s-a născut în 1867 la Brăila, loc unde tatăl său, originar din Dalmaţia, se stabilise cu câţiva ani înainte. După terminarea liceului la Cernăuţi în 1888, urmează cariera militară, înscriindu-se la Academia Militară din Viena. În această perioadă începe să picteze, iar după absolvirea Academiei în 1891, renunță definitiv la cariera militară, dedicându-se exclusiv picturii. Primul atelier în care lucrează este cel al fratelui mai mare, Nicolae Henri, în Herţa, de unde va pleca în 1895, să studieze la Munchen. Următorii ani de studiu sunt relativ decisivi în formarea pictorului Arthur Verona, lecţia academistă din capitala bavareză fiind una de lungă durată. Îl cunoaşte pe Simon Hollosy, care îi va deveni prieten şi mentor, Verona fiind unul dintre primii artişti din România care pictează în Colonia de la Baia Mare. Este perioada în care își formulează conceptele stilistice, pendulând între academismul bavarez, noul impresionism german, plein-air–ismul băimărean şi nu în ultimul rând, influenţele tot mai pregnante ale independenţilor de la Bucureşti. Însă, cea mai semnificativă influență în creaţia tânărului Verona este cea a operei lui Nicolae Grigorescu, cel puţin până la 1900. Prima tendinţă ce se observă în evoluţia anti-muncheneză, probabil insuflată de mentorul Hollosy, este cea a epurării treptate a temelor istorice şi religioase. Sub influenţă grigoresciană, Verona alege să surprindă mediul social, rural, însă într-o manieră mult mai discretă. Interesele pictorului se decantează, căutând tot mai des apropierea de natură, fiind influenţat şi de mişcarea tinerilor Luchian, Vermont sau Artachino. În operele din perioada 1895 -1897 se conturează pasiunea pentru peisaj, contrabalansat de prezenţa umană, coordonatoare a universului văzut. Astfel Verona este acceptat ca un bun realist, folosind tematica grigoresciană în formularea unei picturi sociale. Atipic şi original în biografia plastică a lui Verona rămâne echilibrul pe care l-a păstrat între pictura în natură şi pictura în atelier, nu de puţine ori combinând cele două metode, introducând compoziţia de atelier în peisaj. În “Drum de țară” personajele sunt construite folosind tehnici de manipulare a luminii, tehnici des întâlnite la Strâmbu şi Vermont, clar-obscurul fiind realizat prin tuşe fin contrastante, iar efectul de colb amintind de Grigorescu. Construcţia perspectivei este realizată prin compunerea originală a căruţei ce delimitează atât spaţial, cât şi temporal. Verona reuşeşte să orânduiască perfect scena, folosindu-se punctual de structura compoziţională şi căutând echilibrul plastic în dispunerea volumelor de culoare pe suprafaţa pictată. Bordeiul este încremenit între seculara cumpănă din partea dreaptă şi efemera căruţă, ce pare stinsă pe o potecă imaginară. În manieră impresionistă, pictorul alege să nu contureze precis poteca, ci, instinctiv, să-i sugereze existenţa. În primplanul tabloului, tuşele se înteţesc, culorile se amestecă, creând un joc de nuanţe, umbre şi tonuri care doar amintesc de drumul prăfuit de ţară. Detalile realizate cu ajutorul unei pensulaţii emotive îl apropie pe Arthur Verona de pictorii impresiei, caracterizaţi, în faţa naturii, de plăcerea de a surprinde fugitiv o senzaţiei ce măguleşte ochiul. Artistul nu renunţă la linie şi formă, beneficiază de bogăţia posibilităţilor oferite de pictura în plein-air, dar rămâne adeptul unei picturi clasice în ceea ce priveşte compoziţia şi portretul, păstrând în peisaj consistenţa volumelor şi armonia culorilor tipic impresioniste. Natura este realizată în manieră impresionistă, tuşele rapide, multiple, trădând spontanul în realizare. Căruţa din planul îndepărtat, cu multiple valenţe de interpretare, dezvăluie un Verona introspect în faţa naturii. În contrast cu acestea apare cumpăna, conturată precis pe cerul din fundal. Deși influența lui Grigorescu este vizibilă, maniera personală a lui Verona încarcă lucrarea cu calităţi care dezvăluie un colorist sensibil, ce prezintă o scenă încremenită în timp, oferind o valenţă impresionantă tabloului.

Bibliografie

PREUTU, Marina, RĂILEANU, Brânduşa, “Pictorii familiei Verona”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002 ZURESCU, Ion, “Verona”, Editura de Stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1957

Dimensiuni

width 55 cm, custom 32,5

Descriere

ulei pe pânză, semnat și datat stânga jos, cu brun, A. Garguromin Verona, (18)98

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.