otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Atras de impresionism încă din perioada studiilor la Paris, Steriadi îşi modelează maniera picturală după preceptele temeinice ale curentului, fiind un declarat pasionat al culorii. Construcţia structurii cade exclusiv în seama efectelor vizuale, ca prim rezultat al metodei personale de scrutare şi interogare a lucrului văzut. Steriadi acceptă dualitatea impresionistă de percepere şi traducere, prin aprofundarea pe de o parte a senzorialului în faţa motivului, şi ulterior, reconstruirea analitică pe pânză. În acest interior ţărănesc, Steriadi se apleacă timid spre un motiv totuşi marginal universului vizual pe care îl cunoaşte şi aprofundează. Lipsa spaţiului încăperii pare a distona cu perspectiva extinsă pe care o poate oferi pictarea la peisaj, însă maniera picturală reuşeşte să atenueaze efectul claustrării. Ca primă soluţie aleasă în formularea tabloului surprindem o compoziţie conturată prin desen preparator, care însă nu are menirea de a se sustrage calităţii coloristice. Variaţiile de tuşe şi nuanţe fac ca ansamblul să se armonizeze în acest duplex valoric, unde culoarea şi linia reprezintă canalele principale de comunicare. Prin modularea expresivă a complexului plastic Steriadi reuşeşte să atenueze conflictul anterior dintre violenţa pigmentară şi consistenţa formală, evitând să creeze o lucrare cu conotaţii decorative. Una dintre primele calităţi care se pot da vizualului acestui tablou e reprezentată de valoarea luministică oferită compoziţiei. Sensibilitatea faţă de plăcerea luminii este extravertită prin iscusinţa modelării complexului lumină - întuneric. Astfel Steriadi înţelege nuanţările pe care umbra obiectului le poate suferi, datorită calităţii empatice a acesteia de a împrumuta culoarea lucrurilor ce o înconjoară. În plus faţă de modalitatea de exprimare a umbrelor, în tehnica picturală a lui Steriadi se observă apropierea între factura uleiului şi impresia luminată a acuarelei. Chiar dacă sursele de lumină sunt restrânse, încăperea este inundată de o transparenţă solară, realizată prin diluări succesive ale pastei sau prin alături contrastante de tonuri. Componentele constituente fluenţei picturale fac ca întregul tablou să fie învăluit de calităţi impresioniste, de factură personală, pe care Steriadi şi le împroprietăreşte în timp. Atmosfera este făurită în jurul valenţei luminii ce încarcă mediul, chiar dacă în analiza paletei coloristice observăm abundenţa tonurilor închise. Astfel Steriadi e nevoit să alterneze nuanţele reci cu alte nuanţe reci în realizarea compoziţiei. Aici intervin elementele tipice unei picturi exaltante, la care senzorialul coordonează modul de exprimare a pictorului pe pânză, de la momentul primului impuls vizual şi până la pictarea efectivă. Jocul pensulaţiei face ca diferite colţuri ale lucrării să fie percepute antagonic faţă de ansamblu, de exemplu biroul din colţul camerei ne exemplifică cu o desenare precisă a conturului, chiar o pictare după volume prestabilite. Însă, în ceea ce priveşte obiectele de pe suprafaţa biroului observăm o altă abordare picturală, tuşa fiind rapidă, volumele fiind figurate exclusiv prin pensulă, impulsiv, sub imperiul culorii. În ceea ce priveşte alcătuirea maselor picturale ale compoziţiei, elementele principale ţin de modalitatea de compunere a culorii. Steriadi reuşeşte să încarce uleiul cu calităţi acuarelate, folosind atunci când doreşte să redea lumina o diluare succesivă a paletei, . Acest lucru îl realizează şi atunci când alternează două volume separate de culoare. În conturarea pereţilor camerei se observă viziunea fluidă de percepere a luminii, iar cele două nuanţe de brun şi gri alternează în consistenţă şi calitate. Iscusinţa lui Steriadi se observă şi în modalitatea în care renunţă să picteze întreaga suprafaţă a suportului, folosind astfel culoarea cartonului ca liant între două mase. Tuşa se opreşte brusc iar ochiul are impresia că suprafeţele se întrepătrund. Acum intră în discuţie şi modalitatea de pensulaţie folosită de artist. Steriadi utilizează deopotrivă pensule moi, cu fir lung, pentru împăstări generoase, dar şi pensule aspre, cu fire tocite, prin care culoarea nu acoperă integral suprafaţa. Astfel atmosfera poate fi influenţată direct de modalitatea întinderii culorii sau folosirii ei pure sau amestecată pe paletă. Chiar dacă lipseşte acea consistenţă organică, pufoasă, opera primează printr-un vizual elocvent, susţinut de o continuă vibraţie cromatică.
Bibliografie
DAN, Calin, ”Jean Al Steriadi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988
DEAC, Mircea, ”Jean Al Steriadi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1962
Dimensiuni
width 60 cm, custom 46,5
Descriere
ulei pe carton, semnat și datat dreapta jos, cu albastru, Jean Al. Steriadi, 1921
Informații documentare
Pe verso etichetă de participare la “Expoziția Retrospectivă Jean Al. Steriadi”, Muzeul Colecțiilor de Artă București, 1999
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Atras de impresionism încă din perioada studiilor la Paris, Steriadi îşi modelează maniera picturală după preceptele temeinice ale curentului, fiind un declarat pasionat al culorii. Construcţia structurii cade exclusiv în seama efectelor vizuale, ca prim rezultat al metodei personale de scrutare şi interogare a lucrului văzut. Steriadi acceptă dualitatea impresionistă de percepere şi traducere, prin aprofundarea pe de o parte a senzorialului în faţa motivului, şi ulterior, reconstruirea analitică pe pânză. În acest interior ţărănesc, Steriadi se apleacă timid spre un motiv totuşi marginal universului vizual pe care îl cunoaşte şi aprofundează. Lipsa spaţiului încăperii pare a distona cu perspectiva extinsă pe care o poate oferi pictarea la peisaj, însă maniera picturală reuşeşte să atenueaze efectul claustrării. Ca primă soluţie aleasă în formularea tabloului surprindem o compoziţie conturată prin desen preparator, care însă nu are menirea de a se sustrage calităţii coloristice. Variaţiile de tuşe şi nuanţe fac ca ansamblul să se armonizeze în acest duplex valoric, unde culoarea şi linia reprezintă canalele principale de comunicare. Prin modularea expresivă a complexului plastic Steriadi reuşeşte să atenueze conflictul anterior dintre violenţa pigmentară şi consistenţa formală, evitând să creeze o lucrare cu conotaţii decorative. Una dintre primele calităţi care se pot da vizualului acestui tablou e reprezentată de valoarea luministică oferită compoziţiei. Sensibilitatea faţă de plăcerea luminii este extravertită prin iscusinţa modelării complexului lumină - întuneric. Astfel Steriadi înţelege nuanţările pe care umbra obiectului le poate suferi, datorită calităţii empatice a acesteia de a împrumuta culoarea lucrurilor ce o înconjoară. În plus faţă de modalitatea de exprimare a umbrelor, în tehnica picturală a lui Steriadi se observă apropierea între factura uleiului şi impresia luminată a acuarelei. Chiar dacă sursele de lumină sunt restrânse, încăperea este inundată de o transparenţă solară, realizată prin diluări succesive ale pastei sau prin alături contrastante de tonuri. Componentele constituente fluenţei picturale fac ca întregul tablou să fie învăluit de calităţi impresioniste, de factură personală, pe care Steriadi şi le împroprietăreşte în timp. Atmosfera este făurită în jurul valenţei luminii ce încarcă mediul, chiar dacă în analiza paletei coloristice observăm abundenţa tonurilor închise. Astfel Steriadi e nevoit să alterneze nuanţele reci cu alte nuanţe reci în realizarea compoziţiei. Aici intervin elementele tipice unei picturi exaltante, la care senzorialul coordonează modul de exprimare a pictorului pe pânză, de la momentul primului impuls vizual şi până la pictarea efectivă. Jocul pensulaţiei face ca diferite colţuri ale lucrării să fie percepute antagonic faţă de ansamblu, de exemplu biroul din colţul camerei ne exemplifică cu o desenare precisă a conturului, chiar o pictare după volume prestabilite. Însă, în ceea ce priveşte obiectele de pe suprafaţa biroului observăm o altă abordare picturală, tuşa fiind rapidă, volumele fiind figurate exclusiv prin pensulă, impulsiv, sub imperiul culorii. În ceea ce priveşte alcătuirea maselor picturale ale compoziţiei, elementele principale ţin de modalitatea de compunere a culorii. Steriadi reuşeşte să încarce uleiul cu calităţi acuarelate, folosind atunci când doreşte să redea lumina o diluare succesivă a paletei, . Acest lucru îl realizează şi atunci când alternează două volume separate de culoare. În conturarea pereţilor camerei se observă viziunea fluidă de percepere a luminii, iar cele două nuanţe de brun şi gri alternează în consistenţă şi calitate. Iscusinţa lui Steriadi se observă şi în modalitatea în care renunţă să picteze întreaga suprafaţă a suportului, folosind astfel culoarea cartonului ca liant între două mase. Tuşa se opreşte brusc iar ochiul are impresia că suprafeţele se întrepătrund. Acum intră în discuţie şi modalitatea de pensulaţie folosită de artist. Steriadi utilizează deopotrivă pensule moi, cu fir lung, pentru împăstări generoase, dar şi pensule aspre, cu fire tocite, prin care culoarea nu acoperă integral suprafaţa. Astfel atmosfera poate fi influenţată direct de modalitatea întinderii culorii sau folosirii ei pure sau amestecată pe paletă. Chiar dacă lipseşte acea consistenţă organică, pufoasă, opera primează printr-un vizual elocvent, susţinut de o continuă vibraţie cromatică.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
