Bibliografie

DAN, Calin, ”Jean Al Steriadi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988 DEAC, Mircea, ”Jean Al Steriadi”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1962 PĂULEANU, Doina, ”Balcicul în pictura românească”, Ed. Arc 2000, Bucureşti, 2003 PĂULEANU, Doina, ”Singularitate şi reconstrucţie imaginară”, Ed. Arcade, Bucureşti, 2010

ulei pe pânză, 54,5, semnat și datat dreapta jos, cu negru, Jean Al. Steriadi, 1917

Apropierea valorică de ”cerinţele” impresioniste provoacă în imaginarul lui Steriadi o întreagă mutaţie a tematicii, renunţând treptat la viziunea pur realistă. Începând cu a doua decadă a secolului al XX-lea, pictorul încearcă să epureze instanţele urbane ce îi dominau vizualul. Scenele orăşeneşti, în care surprinde componente sociale tipice trec în plan secund, iar natura începe să acapareze universul. Ca răspuns la acestă refocalizare tematică se produc şi modificări stilistice, ca rezultat direct a unui mediu nou descoperit, inundat de nuanţe în stare pură. Sub spectrul unui nou mod de percepere a jocului cromatic putem traduce această mutaţie, şi ca un efect de bulgăre, accentul acestor compoziţii cade acum pe lumină şi incidenţele produse de aceasta. Desigur, tehnica suferă şi ea reverberaţiile unui întreg proces de modelare, iar rezultatul se observă în urma analizării pensulaţiei. Aceste caracteristici tipic impre­sionis­te sunt rezultatul unor acumulări succesive, factorii decisivi fiind reprezentaţi în special de călătoriile de studii în Franţa. Începând cu vizitarea Bretaniei, ani la rând, arta lui Steriadi se transformă treptat, spre o picturalitate pertinentă, a unui artist continuu asaltat de inflexiuni stilistice diverse. El acceptă maniera impresionistă pentru că este singura care reuşeşte să îl ajute în a traduce modalitatea personală de percepere şi exprimare în faţa motivului. Omul simplu din compoziţiile de început îşi pierde din încărcătura spirituală, valenţă pe care însă o regăseşte în faţa şevaletului, în mijlocul naturii. Este chiar manifestarea propriului eu, confruntat cu universalitatea unui motiv atât de simplist. Adeptul unei adânci introspecţii, Steriadi reuşeşte să ne introducă în profunzimea peisajului. Maniera este personală, însă multe pot fi înţelese prin descompunerea compoziţională. Urmând calea deschisă de Andreescu sau Luchian, Steriadi alege un colţ de natură încărcat de o simplitate caracteristică. Artistul evită spectaculosul, fiind un pasionat al imaginilor pure, iar în ”Peisaj cu râu” ne sunt exemplificate aceste norme. Prima reacţie pe care o produce vizionarea lucrării ţine de o plăcere a culorii, întreaga suprafaţă fiind atent completată de o pensulaţie măgulitoare. Vegetaţia cuprinde şi cucereşte privirea pictorului, care prin potenţări succesive, reuşeşte să surprindă fărâme de instantanee ale naturii. Aceste potenţări sunt realizate prin descompunerea culorilor şi rearanjarea lor în tuşe succesive, în alternanţe de direcţii şi consistenţă. Copacul din prim-plan exemplifică sugestiv acest lucru, fiind conturat exclusiv din modulări ale pensulaţiei şi, desigur, prin nuanţări ale tonurilor de verde alese. De la valori reci, ale unui verde crud, până la încălzirea lui cu galben, Steriadi umple generos suprafaţa arborelui în stratificări multiple. Momentul zilei pare să fie ascuns de natura deasă, însă amiaza şi prezenţa solară sunt trădate prin tratarea exclusiv vizuală a câmpului. Într-o exuberanţă cromatică, pământul se încarcă de picturalitate, prin crearea impresiei de materialitate. Acest lucru este realizat prin difuzarea luminii, iar centrul de greutate al lucrării se mută pe zona în care culoarea se orânduieşte în funcţie de efervescenţa solară. Aici se observă cum Steriadi percepe senzorial peisajul şi, sub imperiul luminiscent, fluidizează armoniile cromatice. Tuşa nu respectă nicio direcţionare, ci este condusă doar de descompunerile suferite de culori. Această relaţie între nuanţe şi pensulaţie este intuită de Steriadi, care se lasă coordonat de acel hedonism în faţa peisajului, unde senzaţia şi sentimentul coordonează integral vizualul. Chiar dacă instinctiv încă mai desenează mici zone ale tabloului, Steriadi îşi corectează inflexiunile cognitive prin tuşă. Aceasta este pusă când în accentuări valorice, când neglijent şi visceral, atunci când creează transparenţa copacului sau modelează cerul. Produsul finit este încărcat de pasiunea pictorului pentru peisaj, natura fiind reprodusă în profunzime vizuală, toţi vectorii stilistici creând impresia scufundării în perspectivă.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.