90. Veneţia [mijlocul anilor '20]

Petrașcu a pictat la Veneția între 1902 și 1939, timp în care se pare că a efectuat aproximativ 10 călătorii. Printre cele mai importante itinerarii, le regăsim pe cele materializate în 1924, 1928 și 1934, ani în care pictorul a stăruit și a realizat o seamă de opere reprezentative. Unul dintre motivele care l-au atras în mod special s-a coagulat în jurul majestoaselor palate înșiruite pe Canale Grande, iar una dintre pânzele reprezentative ale acestui ciclu a fost realizată de Petrașcu în 1924, când a pictat “Palatul Molibieri. Veneția” (Muzeul Zambaccian, inv. Nr. 139). În complexitatea stilului, arta lui Gheorghe Petraşcu păstrează bidimensionalitatea - tehnică de natură telurică şi concretă, care contribuie la exprimarea senzaţiei de calm şi ponderaţie. Linia contribuie la redarea acestei impresii statice. Un exemplu evident este redat cu ajutorul frânturilor de linie din redarea pânzei care, de altfel, are proprietatea de a fi fluidă şi de a pluti. De asemenea, se observă variaţia şi alternarea tușelor, conferind profunzime şi perspectivă întregului ansamblu vizual. Peisajul lui Petrașcu este paradoxal: deși prin excelenţă acvatic, acesta redă senzaţia de teluric şi temeinic, ceea ce oferă valoare incontestabilă compoziţiei şi o transformă în operă petrasciană prin excelenţă. Ceea ce rămâne palpabil este spiritul artistului, niciunde mai pregnant decât în Veneţiile sale, omniprezent, omniscient, precum această vedută veritabilă, unică în redarea actualităţii – a locului, a timpului pictorului, precum şi a celei proprii privitorului. Valenţele redate în materie de frumos sunt plane şi fac apel la timpul prezent, actual şi imediat; totodată, subiectul redat creează impresia unui farmec etern, atemporal. Privitorul nu este invitat la a gândi sau a reflecta în spiralări de perspectivă ale intelectului, ci este antrenat la a simţi şi a trăi acum, o dată cu artistul, instanţa redată monumental. Opera de față se desfășoară în întregime pe coordonatele impuse de mediul acvatic și în special influențat de calitățile acestuia în regim cromatic și luminos. Chiar dacă Petrașcu este deseori definit prin caracterul mineralizant al zidurilor vechi sau al palatelor, lesne de înțeles atunci când vorbim despre o Veneție, în cazul de față descoperim un joc echilibrat între cele trei registre. Cerul, chiar dacă este uniformizat sub apăsarea albastrului atât de recognoscibil - în special cel din cazul operelor pictate în anii ’20 - are calitatea de a optimiza paleta și de a impune atmosfera. Petrașcu atinge monumentalitatea cu ușurință și încarcă vederea de materialitate, zidurile clădirilor fiind definite tocmai prin contrastul cu suprafața de apă, locul unei explozii cromatice excepționale. (I.P.)

Bibliografie

FLOREA, Vasile,“Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1990 ZAMBACCIAN, K. H., “Pagini de artă”, Editura Casa Şcoalelor, București, 1943

Dimensiuni

width 45.5 cm, height 34 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta sus, cu albastru, G. Petrașcu

Datare

mijlocul anilor '20

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.