Bibliografie

BREZIANU, Barbu,”N.N.Tonitza”, Ed. Academiei, București, 1967 BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984 COMARNESCU, Petru, “N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962

ulei pe carton, 35.5 x 45.5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, Tonitza

Informații documentare

Proveniență: colecţia avocat Jores Benea. Pe verso etichetă de participare în expoziția Nicolae N. Tonitza, Muzeul de Artă al R.P.R., 1963, nr. cat. 41. Opera este reprodusă în catalogul expoziției la cat. 41.

Una dintre cele mai importante etape din cariera lui Nicolae Tonitza se confundă cu perioada petrecută la Vălenii de Munte, moment important atât în viața personală a artistului, cât și în evoluția de mai târziu a stilului și a locului său în pictura modernă. Tonitza ajungea în primăvara lui 1921 în Văleni, unde își instala atelierul și casa, pe Strada Berevoiești, la numărul 39. Iată ce îi scria Tonitza lui Ștefan Dimitrescu, imediat după stabilirea în noua casă: “… sunt într-adevăr la Vălenii de Munte, unde ne-am strămutat ca să răsuflăm - mai ales copiii - în largul unui acaret fără proprietăreasă dedesubt. Am aici o casă bătrânească, compusă din un salon vast, o tindă respectabilă, o odaie zdravănă, o bucătărie de iarnă, una de vară, cerdac pe cinste, plus alte edecuri: grajd, magazie, coștereață, pivniță și un alt lăcaș care ar putea fi confundat cu parlamentul român, dacă în afară de un anumit miros – (specific democrațiilor de răspântie) – ar avea și o siluetă mai impunătoare. Să-ți mai spun că în preajma casei am și o grădină de zarzavat, precum și o livadă de pruni în întindere de circa două pogoane, în care, toată ziua, îmi stau godacii, mai mult în pielea goală decât îmbrăcați...”. Pornind de la curtea casei din Văleni, Tonitza înfiripă printre celebrele portrete realizate în acești ani și câteva peisaje individualizate. Și priveliștile deluroase vor face obiectul câtorva pânze, unele pictate chiar la fața locului, altele de la fereastră sau din pridvorul locuinței – vezi “Casa dascălului” sau “În grădină” (Muzeul de Artă Târgu Mureș). Opera de față ne prezintă o astfel de vedută care, alături de alte câteva peisaje realizate în perioada 1922-1924 la Văleni și ultimul tablou, pictat la Sinaia (1939), se individualizează prin ineditul peisagistic – sunt singurele peisaje la altitudine realizate de Tonitza, care rămâne totuși un interpret al citadinului. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.