Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
FLOREA, Vasile, “Arta românească modern şi contemporană”, Ed. Meridiane, Bucureşti 1982
acuarelă, tuș și accente de guașă pe hârtie, 34 cm, 25,5, semnat și datat stânga sus, cu ocru, G. Petrașcu, (1)938
Pictorul Gheorghe Petraşcu s-a impus în peisajul artei româneşti prin concentrarea culorii şi prin capacitatea de evocare a obiectelor din peisajul apropiat. Fără urmă de îndoială, experienţa grigoresciană şi prezenţa activă la manifestările “Tinerimii Artistice”, printre ai cărei membri fondatori s-a aflat, aveau să-şi lase amprenta asupra creaţiei artistice a lui Petraşcu, mai ales în perioada debutului acestuia. Ecourile contactului direct al tânărului pictor cu cele două direcţii, s-au manifestat mai ales în spiritul alegerii subiectelor de reprezentat şi a conceperii unei tematice inspirate din viaţa rurală, rămând cât se poate de original în tratarea temelor, prin care se distinge faţă de operele contemporanilor săi. Excelent cunoscător al tehnicii în ulei, Gheorghe Petraşcu se remarcă şi ca un mare acuarelist, tehnică pe care o îmbină cu folosirea tuşurilor şi a cretei, demonstrând o reală tendinţă spre folosirea tehnicilor mixte, pe care le alege în funcţie de perioada artistică. Anii ’30, ne aduc în prim plan desenele acuarelate, în care Petraşcu se foloseşte de conturul negru, nu doar pentru plasticitate, ci şi pentru o anumită tensiune dramatică pe care încearcă să o redea. Acuarela pură nu l-a interesat pe Petraşcu: uşoară, fluidă, ar fi contrazis tendinţa artistului de a fixa imaginea prin intermediul structurilor solide. De aceea, liniile de desen care să o ţină strâns, i-au fost atât de necesare. Instinctul său de pictor, îl ajută sa creeze din orice spectacole picturale, să transpună materia colorată în lucrările sale, dându-i strălucire, să transforme banalitatea înconjurătoare într-o sursă de visare, învăluind locurile din natură într-o undă de mister sau de singurătate. Modul în care revarsă paleta de culori, este unul propriu, temperamental. Foloseşte verde crom şi smarald, roşu vermillon, veneţian, albastru ceruleum şi ultramarin, într-o gamă cromatică echilibrată, în care se remarcă o exaltare a roşului. Acestea sunt principiile care stau şi la baza operei “Toledo”, o lucrare în care se naşte măreţia unei năluciri, un univers devenit aproape dramatic, dar fără să deprime însă, cu o schemă compoziţională simplă, în care elementele au densitate, greutate. (M.N.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
