52. Gospodărie oltenească [cca. 1910]

Mediul artistic parizian din preajma lui 1900 a reprezentat, pentru acele generații de artiști ce au trăit, studiat și lucrat, una dintre cele mai prolifice perioade în care puteau cunoaște mediul artistic franțuzesc, în fapt european. Erau momentele în care și Eustațiu Stoenescu (avea doar 16 ani când ajungea ca student la Paris) intra în contact cu o atmosferă ce avea să îi modeleze începutul carierei, dar și personalitatea artistică de mai târziu. Primele semne ce îi confereau statutul de tânără speranță au venit chiar din timpul admiterii la Academia Julian, când, sub supravegherea maestrului Bouguereau, Stoenescu realiza un excelent tablou după natură, fapt relevant pentru interesul de mai târziu al pictorului pentru lucrul în fața motivului. Chiar dacă astăzi îl clasăm în rândurile cele mai înalte ale portretisticii naționale și mondiale, pictorul nostru a cochetat în diverse perioade ale carierei sale cu peisajul, fie sub influența lui Nicolae Grigorescu, la începutul carierei, fie sub pura influență a motivului – călătoriile de studiu din Veneția, Paris sau Bretania “soldate” cu vedutele cele mai grăitoare pentru un entuziast al plein-air-ului. În ceea ce ne privește, în cazul operei de față avem de a face cu un ulei de Stoenescu realizat în acea perioadă de început, când stilul tânărului artist germina la confluența dintre arta lui Grigorescu și sfaturile mentorului de la Julian, Jean-Paul Laurens. Acest fapt ne este relevat și de debutul expozițional al lui Stoenescu din cursul anului 1905 când, în timp ce la Salonul Oficial parizian “Société des Artistes Français” expunea “La soupe populaire”, o compoziție cu multe personaje, la evidentul sfat al lui Laurens, la Craiova se prezenta la expoziția Societății “Theodor Aman” cu o serie de opere evident marcate de influența grigoresciană, chiar și dacă ne-am orienta doar după titluri: “Ciobănaș”, „Valea Rea”, „Țărancă”, “După ploaie”. În uleiul de față, corespondența cu creația lui Grigorescu grăiește de la sine, pornind de la alegerea motivului și până la rezolvarea plastică. Subiectul rural – interiorul unei curți tradiționale – îl plasează pe artistul nostru în rândurile continuatorilor lui Grigorescu doar la nivel formal, pentru că, spre deosebire de epigonii maestrului, Stoenescu dă dovadă de o înțelegere superioară la nivelul profund și senzorial al picturii în aer liber. Tehnicile impresionismului par sedimentate, observația fiind pertinantă doar prin prisma faptului că pictorul se folosește de nuanțări în realizarea umbrei prin culoare și nu prin sterila manieră a alternărilor alb/negru în raportul lumină/umbră. Influența grigoresciană reiese și din punerea în pagină și folosirea iscusită a perspectivei, alte elemente ce ne îndreptățesc să credem că avem în față un pictor mai mult decât iscusit și stăpân pe tehnicile cele mai subtile în pictura după natură, chiar dacă, la realizarea operei, Stoenescu nu împlinise încă 25 de ani. (I.P.)

Bibliografie

OPRESCU, George, “Stoenescu”, Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1946 REZEANU, Paul, “Eustaţiu Stoenescu”, Editura ARC, Bucureşti, 2000 REZEANU, Paul, “Eustaţiu Stoenescu (1884-1957)”, Bucureşti, 1998

Dimensiuni

width 63 cm, custom 39,5

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu brun, E. Stoenescu

Datare

cca. 1910

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.