otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Pașii urmați de Nicolae Tonitza înspre modelarea unei creații rele-vante discursului actual, care îl propulsează pe artist în rândul marilor maeștri autohtoni, sunt evidențiați exhaustiv de majoritatea monografilor acestuia. Perioadele cele mai însemnate ce compun imaginea cât mai întregitoare a omului și artistului Tonitza sunt deja împământenite în discursul multor istorici de artă, rezultat atins în special prin munca unui Ionel Jianu, Barbu Brezianu sau Georgeta Peleanu. Drept urmare, putem considera că Nicolae Tonitza reprezintă un caz special în contextul istoriei artei, datorită faptului că biografia acestuia a avut o însemnătate infinit superioară asupra creației sale, în comparație cu majoritatea creatorilor de frumos din epocă. Etapa “Arta Română”, ani în care Tonitza revenea pe simeze cu opere care aminteau de ororile războiului și ale prizoneriatului, afinitățile socia-liste care se regăsesc în discursul expresionist, perioada “Vălenii de munte”, marcată de tragedie, neajunsuri și izolare, prima perioadă dobrogeană (1925-1930) în care peisajul și portretul se mulează pe tipologia cunoscută la Mangalia, relațiile cu colecționarii săi, descoperirea Balcicului, începând cu 1933, sunt doar câteva note de subsol din viața lui Nicolae Tonitza, vizibilă astăzi prin prisma uleiurilor și graficii sale. Henri Blazian, unul dintre cei mai însemnați cronicari și oameni de arte pe care i-a avut publicistica românească din toate timpurile, cel a cărui viziune a influențat întregul profil al revistei “Adevărul literar și artistic”, a fost și unul dintre cei mai pasionați admiratori ai Grupului celor Patru. Acest lucru reiese din rigurozitatea cu care an de an (între 1926 și 1938) criticul își împărtășea gândurile, deloc neglijabile, cu masa extinsă de cititori ai rândurilor sale. Tot H. Blazian a avut inspirația și ochiul de a observa principalele schimbări survenite în arta contemporană lui, fiind, evident, și un fin cunoscător al creației lui Nicolae Tonitza. În cronica realizată expoziției Grupului Tonitza – Han – Șirato ce a avut loc în luna mai a lui 1935, Blazian nu ezita să remarce universalitatea creației celor trei, și în special pe cea a pictorului în cauză. Publicistul remarca transformările pe care opera unui artist le suferea influențat de experiențele și trăirile acestuia, notând inspirat: „cum foarte bine observa cineva, în cursul unui an un pictor poate scrie paginile unei anumite stări sufletești, condiționate de anumite împrejurări. Dar împrejurările acestea pot fi de multe ori nefavorabile, inspirația – obosită ori nefericită. E deci greșit a judeca totdeauna pe un artist numai după lucrările noi ale unei expoziții ”(H.Blazian, “Plastica” în „Adevărul literar și artistic”, anul XIV, nr 755, 26 mai 1935, pag 3). Cu aceste gânduri întâmpina Blazian expoziția celor trei membrii ai Grupului, expoziție în urma căreia nota și elementele tehnice ce transpar și din opera prezentată aici. Așa cum menționam anterior, în biografia lui Tonitza putem remarca evenimente sau experiențe ce puteau influența decisiv produsul pictural, acesta fiind și cazul operelor prezentate publicului în 1935. Discuția se mută astfel pe importanța călătoriei lui Tonitza la Balcic, relatată întâia oară chiar de pictor într-una din scrisorile trimise lui Iosif Dona, prieten și colecționar, în august 1933. Chiar dacă maniera nu suferă schimbări masive după această etapă, efectele de fond se resimt în special în registrul cromatic, care, începând cu 1933, va descrie prin fiecare pensulație și urmă de cuțit trăsăturile profunde ale Balcicului – “e mult mai fin, mult mai tandru, mult mai irizat” (din scrisoarea adresată lui Iosif Dona, 5 august 1933). Pe lângă trăsăturile senzoriale pe care le descoperea Tonitza pe malurile Mării Negre, în Dobrogea extremă, acesta se îndrăgostea și de specificitatea figurativă, relevată fie de peisajul pitoresc, fie de tipologia umană întâlnită. Chiar dacă acestea nu se regăsesc în registrul imaginat al operei de față, afinitatea acesteia la discursul coordonat de această etapă cromatică este de netăgăduit, fapt întărit și de expoziția pictorului din 1935, când, pe același panou cu “Nud cu spatele”, întâlnim opere ca “Zi tristă la Balcic” (Muzeul “Vasile Pârvan”, Bârlad) sau “Portretul lui Ismail Ebulais” (Grupul Tonitza - Han – Șirato, mai 1935, cat. 45). Influența afectivă pe care o resimțea compoziția tonitziană după contactul cu Balcicul va fi completată de o componentă mult mai tangibilă, tradusă ca atare în efectele decorative noi. Arabescul, alături de o voluptate inedită oferită liniei se întâlneau cu deja existentul bagaj decorativ modelat de Tonitza la începutul deceniului trei, când, sub influența lui Luchian, concepea acea scenografie recognoscibilă fie în portrete, fie în nuduri. În ”Nud cu spatele” pictorul se folosește de trăsăturile naturale ale trupului pe care îl traduce ulterior într-un regim cromatic ascetizat, și utilizează cu iscusință paleta irizată, în ocrurile cele mai diafane. Pentru a emfaza carnația pictată în regim solar, aceasta este contrapusă planului secund, marcat de un efect decorativ mult mai evident, rezultatul fiind tradus de o atmosferă de intimitate și senzualitate și nu de erotism. (I.P.)
Bibliografie
BREZIANU, Barbu,”Nicolae Tonitza”, Ed. Arta Grafică, București, 1967
BREZIANU, Barbu, “Nicoale Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986
CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Nicolae Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984
COMARNESCU, Petru,”N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962
Dimensiuni
width 40 cm, custom 49,5
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga sus, cu brun, Tonitza
Informații documentare
Opera a participat la Expoziția Nicolae Tonitza - Francisc Șirato - Oscar Han, Sala Mare a Fundației Dalles, 5 - 31 mai 1935, București și este menționată în catalogul expoziției la cat. 55, sub titlul "Studiu de nud"
Datare
1933-1934
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pașii urmați de Nicolae Tonitza înspre modelarea unei creații rele-vante discursului actual, care îl propulsează pe artist în rândul marilor maeștri autohtoni, sunt evidențiați exhaustiv de majoritatea monografilor acestuia. Perioadele cele mai însemnate ce compun imaginea cât mai întregitoare a omului și artistului Tonitza sunt deja împământenite în discursul multor istorici de artă, rezultat atins în special prin munca unui Ionel Jianu, Barbu Brezianu sau Georgeta Peleanu. Drept urmare, putem considera că Nicolae Tonitza reprezintă un caz special în contextul istoriei artei, datorită faptului că biografia acestuia a avut o însemnătate infinit superioară asupra creației sale, în comparație cu majoritatea creatorilor de frumos din epocă. Etapa “Arta Română”, ani în care Tonitza revenea pe simeze cu opere care aminteau de ororile războiului și ale prizoneriatului, afinitățile socia-liste care se regăsesc în discursul expresionist, perioada “Vălenii de munte”, marcată de tragedie, neajunsuri și izolare, prima perioadă dobrogeană (1925-1930) în care peisajul și portretul se mulează pe tipologia cunoscută la Mangalia, relațiile cu colecționarii săi, descoperirea Balcicului, începând cu 1933, sunt doar câteva note de subsol din viața lui Nicolae Tonitza, vizibilă astăzi prin prisma uleiurilor și graficii sale. Henri Blazian, unul dintre cei mai însemnați cronicari și oameni de arte pe care i-a avut publicistica românească din toate timpurile, cel a cărui viziune a influențat întregul profil al revistei “Adevărul literar și artistic”, a fost și unul dintre cei mai pasionați admiratori ai Grupului celor Patru. Acest lucru reiese din rigurozitatea cu care an de an (între 1926 și 1938) criticul își împărtășea gândurile, deloc neglijabile, cu masa extinsă de cititori ai rândurilor sale. Tot H. Blazian a avut inspirația și ochiul de a observa principalele schimbări survenite în arta contemporană lui, fiind, evident, și un fin cunoscător al creației lui Nicolae Tonitza. În cronica realizată expoziției Grupului Tonitza – Han – Șirato ce a avut loc în luna mai a lui 1935, Blazian nu ezita să remarce universalitatea creației celor trei, și în special pe cea a pictorului în cauză. Publicistul remarca transformările pe care opera unui artist le suferea influențat de experiențele și trăirile acestuia, notând inspirat: „cum foarte bine observa cineva, în cursul unui an un pictor poate scrie paginile unei anumite stări sufletești, condiționate de anumite împrejurări. Dar împrejurările acestea pot fi de multe ori nefavorabile, inspirația – obosită ori nefericită. E deci greșit a judeca totdeauna pe un artist numai după lucrările noi ale unei expoziții ”(H.Blazian, “Plastica” în „Adevărul literar și artistic”, anul XIV, nr 755, 26 mai 1935, pag 3). Cu aceste gânduri întâmpina Blazian expoziția celor trei membrii ai Grupului, expoziție în urma căreia nota și elementele tehnice ce transpar și din opera prezentată aici. Așa cum menționam anterior, în biografia lui Tonitza putem remarca evenimente sau experiențe ce puteau influența decisiv produsul pictural, acesta fiind și cazul operelor prezentate publicului în 1935. Discuția se mută astfel pe importanța călătoriei lui Tonitza la Balcic, relatată întâia oară chiar de pictor într-una din scrisorile trimise lui Iosif Dona, prieten și colecționar, în august 1933. Chiar dacă maniera nu suferă schimbări masive după această etapă, efectele de fond se resimt în special în registrul cromatic, care, începând cu 1933, va descrie prin fiecare pensulație și urmă de cuțit trăsăturile profunde ale Balcicului – “e mult mai fin, mult mai tandru, mult mai irizat” (din scrisoarea adresată lui Iosif Dona, 5 august 1933). Pe lângă trăsăturile senzoriale pe care le descoperea Tonitza pe malurile Mării Negre, în Dobrogea extremă, acesta se îndrăgostea și de specificitatea figurativă, relevată fie de peisajul pitoresc, fie de tipologia umană întâlnită. Chiar dacă acestea nu se regăsesc în registrul imaginat al operei de față, afinitatea acesteia la discursul coordonat de această etapă cromatică este de netăgăduit, fapt întărit și de expoziția pictorului din 1935, când, pe același panou cu “Nud cu spatele”, întâlnim opere ca “Zi tristă la Balcic” (Muzeul “Vasile Pârvan”, Bârlad) sau “Portretul lui Ismail Ebulais” (Grupul Tonitza - Han – Șirato, mai 1935, cat. 45). Influența afectivă pe care o resimțea compoziția tonitziană după contactul cu Balcicul va fi completată de o componentă mult mai tangibilă, tradusă ca atare în efectele decorative noi. Arabescul, alături de o voluptate inedită oferită liniei se întâlneau cu deja existentul bagaj decorativ modelat de Tonitza la începutul deceniului trei, când, sub influența lui Luchian, concepea acea scenografie recognoscibilă fie în portrete, fie în nuduri. În ”Nud cu spatele” pictorul se folosește de trăsăturile naturale ale trupului pe care îl traduce ulterior într-un regim cromatic ascetizat, și utilizează cu iscusință paleta irizată, în ocrurile cele mai diafane. Pentru a emfaza carnația pictată în regim solar, aceasta este contrapusă planului secund, marcat de un efect decorativ mult mai evident, rezultatul fiind tradus de o atmosferă de intimitate și senzualitate și nu de erotism. (I.P.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
BREZIANU, Barbu,”Nicolae Tonitza”, Ed. Arta Grafică, București, 1967
BREZIANU, Barbu, “Nicoale Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986
CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Nicolae Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984
COMARNESCU, Petru,”N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962
Dimensiuni
width 40 cm, custom 49,5
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga sus, cu brun, Tonitza
Informații documentare
Opera a participat la Expoziția Nicolae Tonitza - Francisc Șirato - Oscar Han, Sala Mare a Fundației Dalles, 5 - 31 mai 1935, București și este menționată în catalogul expoziției la cat. 55, sub titlul "Studiu de nud"
