Bibliografie

REZEANU, Paul, “Eustaţiu Stoenescu (1884-1957)”, Bucureşti, 1998 OPRESCU, George, “Stoenescu”, Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1946

ulei pe carton, 59 x 41 cm, semnat stânga sus, cu negru, E. Stoenescu

Informații documentare

Proveniență: colecţia Octavian Goga; sfârșitul anilor ‘40, colecţia familiei Wagner; din anii ‘50 importantă colecţie privată, Germania. Opera este reprodusă în George Oprescu, "Stoenescu", Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1946, la pagina 115, sub titulatura "Vechea lampă dela Drăghiceni".

Drumul artistic urmat de Eustaţiu Stoenescu este pe cât de necunoscut, pe atât de interesant pentru orice iubitor de artă. Creaţia sa atrage în primul rând prin noile valenţe pe care le-a oferit picturii româneşti, detaşându-se treptat de mişcările artistice tradiţionale. Astfel, debutului marcat de influenţa maestrului de la Câmpina îi urmează studiile de la Paris, mai întâi la Academia Julian, iar apoi în atelierul lui Jean Paul Laurens, pictor renumit pentru compoziţiile istorice, inspirate din evul mediu francez. Aşadar peisajele, carele cu boi şi ţăranii sunt progresiv înlocuiţi cu scenele cu mai multe personaje, de reconstituire istorică. Însă ceea ce avea să-l remarce ca pictor atât în ţara natală cât şi în străinătate, a fost portretistica. Admirator al lui Velásquez, Rembrandt, Frans Hals, Eustaţiu Stoenescu dă dovadă de o deosebită predilecţie pentru portret, fiind elogiat pentru accentul în operele sale pe expresia fizionomiilor, surprinderea identităţii modelelor sale în elemente surprinzător de simple şi pentru dualitatea atmosferei de muţenie-expresivitate, a sentimentului de calm-frământare etc. Deşi conştient de cuceririle personale în sfera picturii de portret, Stoenescu merge mai departe, lăsându-se la rîndul lui cucerit de pictura de peisaj, pe străzile înguste ale Veneţiei sau ale Florenţei, precum şi de pictura naturilor statice şi a florilor. Realizată în aşa-zisa perioadă „Drăghiceni” (localitate din judeţul Olt), unde artistul a pictat în perioada 1938-1943 ca., opera prezentă se inserează într-un ciclu dedicat motivelor locale, din care mai fac parte în ordine cronologică „Petunii” (1938, Col. Grigore Ghica), „Natură moartă cu lampă” (1940, Col. Ing. Alexandru Pâslaru), „Nal-bele din Drăghiceni” (1940, Col. Anastasie Gheorghiu), „Primăvara la Drăghiceni” cunoscută şi sub titulatura „Corcoduşul” (1941, Col. Arhitect H.Delavrancea-Gibory), „Căminul de la Drăghiceni” (1942, Col.Ellenboghen), „Vânătoarea de lupi” (1943, Col. M. Antonescu), reproduse în George Oprescu, „Stoenescu”, Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1946. Din categoria naturilor moarte, în care protagoniste sunt obiectele de uz cotidian ale artistului, „Lampa de la Drăghiceni” aduce în prim plan o veche lampă de sticlă cu gaz, în jurul căreia se coordonează un ta-blou cu evidente note avangardiste, strachina de pământ şi un album de artă, ce împreună se structurează într-o compoziţie echilibrată. Flacăra luminii abia pâlpâitoare, unica sursă de lumină a tabloului, menţine paleta cromatică în zona griurilor, cu treceri subtile de la un ton la altul şi accente delicate de albastru ceruleum. (M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.