53. Autoportret [1869-1872]

Nicolae Grigorescu

1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina

Estimare

EUR 15.000 - 25.000

Adjudecat

EUR 18.000

Aveți o piesă asemanătoare de vânzare? Contactați-ne.

Cum licitez online?

Sesiune

Mar, 25 septembrie 2018 19:30

Cunoscut ca o alternativă a semnăturii încă din Era Medievală, autoportretul are și astăzi aceeași semnificație, aceea de a înfățișa expresia vie a creatorului său iar pentru Grigorescu, acest lucru a avut însemnătate încă de la începuturile sale de artist. Și-a început arta zugrăvind chipuri de sfinți în care strecura aproape instictiv, trăsături familiare sau alte caracteristici pe care le surprindea la cei din jur și care-i rămâneau imprimate în instictul său pătrunzător. La numai 10 ani intră ucenic la un meșter zugrav de biserici din satul Pitaru, locul copilăriei sale, urmându-l pe fratele său mai mare, unde va descoperi primele taine ale artei. Chipurile de sfinți de la Agapia, Căldărușani sau Zamfira sunt următoarele operele ale tânărului Grigorescu, pentru care își alegea întodeauna modele vii, figuri pe care le interpreta cu sinceritate, pentru a le îmbrăca apoi în haine sfinte. Pentru Sfântul Gheorghe de la mănăstirea Agapia îi pozează profesorul Miltiade Țoni, de la Iași, pentru Maica Domnului, o femeie din Filioara iar pentru pruncul Iisus, băiatul unui dulgher. Astfel, reprezentările murale și a icoanelor sunt redate cu o mare lealitate, aspect observat din expresivitatea vie a chipurilor și mișcările însuflețite de un dinamism omenesc. Precum Antoine-Jean Gros sau romanticii mult îndrăgiți, Grigorescu își lucra tablourile pornind de la bun început cu pensula, acoperind suprafețele și revenind apoi pe rând cu accente de formă și culoare, a doua și a treia oară, până la convingerea că nu se mai putea adăuga nimic, până când spatiul era impecabil delimitat iar nuanțele perfect alese. Implicarea artistului în zugrăvirea figurii umane reprezintă un act deosebit de important în oglindirea interioară a modelului ales iar Grigorescu reușea de fiecare dată să surprindă acest lucru în fiecare din autoportretele realizate. Considerabile ca număr, autoportretele sale, redau etapele cele mai semnificative ale vieții sale de artist, la vârsta de 17 ani realizează un prim autoportret. Un autoportret însemnat este și cel de față, din preajma anilor 1869-1872, realizat în tehnica uleiului pe pânză, din seria autoportretelor mature ale lui Grigorescu, unde artistul redă privitorului un profil al chipului său, umplut de sensibilitate. În anul 1869 Grigorescu expunea la Paris, la Salonul Oficial, fiind prezent cu două tablouri- Corturi țigănești și Vînat. Anul următor expune 26 de pânze la Expoziția artiștilor în viață și i se acorda medalia de aur pentru unul din monumentalele sale portrete- Portretul Marelui Ban Năsturel Herescu. Tot în această perioadă lucrează portrete, subiecte rustice și își expune Țiganca de la Ghergani în vitrina librarului Alexis Gebauer, achiziționată ulterior de diplomatul Ion Ghica. (G.M.)

Bibliografie

Vlahuță, Alexandru, Pictorul N. I. Grigorescu-Vieața și opera lui, Atelierele grafice SOCEC & Co, București, 1910
Oprescu, George, Niculescu, Remus, N.Grigorescu. Anii de ucenicie, ESPLA, 1956
Niculescu, Remus, Expoziția Nicolae Grigorescu 1957, Muzeul de Artă al RPR, 1957
Oprescu, George, N. Grigorescu, Ed. Meridiane, București, 1961-1962
Oprescu, George, Grigorescu, Ed. Meridiane, București, 1963

Dimensiuni

width 39 cm, height 50 cm

Descriere

ulei pe pânză lipită pe metal

Datare

1869-1872

Provenienţă

colecția acad. dr. Zeno Popovici.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.