119. La mare

Limbajul sintetic pe care îl denota pictura lui Corneliu Michăilescu în jurul anului 1920 stă dovadă pentru influențele multiple la care era supus tânărul pictor. Atras deopotrivă de farmecul simbolicului, tradus chiar prin limbaj Art Nouveau (în a doua jumătate a deceniului doi al secolului trecut), pictorul avea să își modeleze un discurs plastic modernist în cea de-a doua etapă petrecută la Florența, de după Primul Război Mondial. Chiar dacă infuzia avangardistă nu se compara cu cea descoperită în preajma grupărilor românești din jurul “Contimporanului” câțiva ani mai târziu (1924), creația lui Michăilescu din primii ani ai deceniului trei vibra și preconiza tot mai fervent atracția pentru construcție și cubism. Opera noastră ne oferă date despre eclectismul de care dădea dovadă maniera picturală a lui Michăilescu la finalul acestei prime perioade de creație (1913-1922). Compoziția cu personaje în peisaj se desfășoară după criteriile clasice, însă rezolvarea plastică anunța un limbaj modernist ce avea să acapareze stilul artistului în perioada imediat următoare. Michăilescu se afla cel mai probabil la Techirghiol-Movilă, cocheta stațiune balneară, pentru tratament, având în vedere faptul că sănătătea îi fusese șubrezită în perioada prizoneriatului din lagărul de la Tuchel (septembrie 1916 – 1918). (I.P.)

Bibliografie

OPREA, Petre, „Corneliu Mihăilescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972

Dimensiuni

custom 53x43.5

Descriere

ulei pe carton, semnat, datat şi localizat stânga jos, cu brun, CM, 1922, T. Ghiol-Movilă

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.