129. Coastă în Bretania [a doua jumătate a anilor '20]

Peisajul a reprezentat pentru Theodor Pallady ocazia unei interpretări inedite a lucrului văzut, fapt relevat de tonul special care tronează asupra acestor compoziții. Fie că sunt opere de început, fie opere de la sfârșitul carierei, fie că sunt peisaje din țară, uleiuri din Bucium sau desene din București, fie din Franța, cu minunatele vedute pariziene sau provensale, Pallady s-a destăinuit în fața unor priveliști grăitoare propriului univers. Din imaginarul cel mai grăitor putem extrage lesne ciclul operelor ce descriu în manieră atât de personală nordul Franței, cu a ei Bretanie ce a atras o bună parte din pictorii-călători români. Pallady este probabil printre primii artiști români ce ajung în această parte a Franței după itinerariile lui Nicolae Grigorescu din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pictorul nostru cunoscând țărmurile bretone încă din 1894. Era perioada în care Pallady urma conștiincios orele de pictură din atelierul lui Gustave Moreau din cadrul Școlii de Belle Arte din Paris. Alături de bunul prieten Nicolae Grant, și el pictor cu rădăcini boierești, descopereau, la picior sau cu bicicleta, coastele nordului și regiunea Finistère, pe care aveau să le picteze într-o serie întinsă pe parcursul a mai bine de 10 ani. Vedutele surprindeau vederi din Pléneuf-Val-André, insula Bréhat și Pont-Aven, locuri ce aveau să revină ani la rând în imaginarul artistului. Peisajul pe care îl practică Theodor Pallady în zonele nordice nu s-a axat doar pe atracția pentru mediul marin, mai ales în cazul unui artist pentru care experimentul impresionist nu însemna mai nimic. În aceste condiții, Pallady reușește să integreze operele ce surprind eminamente vedute marine într-un tot peisagist în care regăsim vederi urbane, plaje, elemente arhitectonice sau porturile bretone (ex. Douarnenez). În plus, toată această atracție pentru zonele adiacente oceanului sau unei culturi marine se regăsește și în celelalte căutări și călătorii ale artistului. Fie că vorbim de Provence și de orașele-port din sud și sud-estul Franței, fie că vorbim de călătoriile în Spania, Pallady reușește să imprime aceleași note subtile, în tonurile neutre, în surdină, cu care ne obișnuiește indiferent de locul pictat. Tocmai în această “fobie” de zenital, de ton puternic și crud sau de lumină preponderentă, regăsim misterul lipsei lui Pallady din Balcic, loc ce nu i-a provocat nicio atracție specială. (I.P.)

Bibliografie

JIANU, Ionel, „Pallady”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1944 ŞORBAN, Raoul, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

Dimensiuni

width 60 cm, height 49 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos, în creion, TPallady

Informații documentare

Proveniență: colecția Nicolae și Maria Radu. Opera este reprodusă în "Singularitate și reconstrucție imaginară. Pictori români în Bretania", Doina Păuleanu, Ed. Arcade, București, 2010 la pag. 121.

Datare

a doua jumătate a anilor '20

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.