110. Fetiță blondă [1924]

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

Întreabă-mă despre acest lot

Maria Ungureanu

Director General Evaluare

0756 163 082 maria.ungureanu@artmark.ro

110. Fetiță blondă [1924]

Nicolae Tonitza

1886, Bârlad - 1940, Bucureşti

Estimare:

EUR 20.000 - 35.000

Adjudecat

EUR 22.000

Bibliografie

BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984

ulei pe carton, 23.5 x 20.5 cm, semnat dreapta sus, cu roșu, "N. Tonitza"

Note

Pe verso, semnat și datat olograf : "Tonitza 1924"

Portretul, practicat încă de pe vremea când se afla pe băncile Școlii de Arte Frumoase din Iași, a reprezentat poate una dintre cele mai aplaudate categorii picturale în care artistul s-a avântat. Resursele documentare ne oferă o imagine relativă asupra lucrărilor de sfârșit de prim deceniu al secolului al XX-lea până spre perioada de după descoperirea Balcicului, spre sfârșitul vieții. Câteva portrete de bătrâni realizate la Munchen, în perioada bavareză, și probabil cel mai vechi portret cunoscut nouă astăzi, portretul mamei maestrului său, al Baronesei von Habermann, sunt date certe ale unei tendințe evidente spre o cercetare scrutătoare a firii umane. Pentru un personaj ca Tonitza, apariția unui astfel de gen pictural este evident reglementată de năzuințe psihologice nutrite în sufletul unui adevărat cercetător al vieții, cu atât mai mult cu cât știm astăzi că nu a făcut o carieră din vânzarea portretelor, deci nu avem de a face cu un rece realizator de comenzi. Portretele lui Tonitza, în special cele create între 1920 și 1938, se derulează pe parcursul acestor două decenii într-o manieră cursivă, dinspre universul intim (soția, copiii) către o creație universal-românească. Chipurile copiilor sunt cele ce deschid drumul unei portretistici afective, în care Tonitza își declară crezul artistic. Pentru artist portretul nu trebuie să răspunde unor cerințe de veridicitate absolută, zugrăvirea trăsăturilor fiind abordată de foarte multe ori într-o manieră sumară, chiar vagă uneori. Intensitatea culorii devine astfel principala caracteristică definitorie în prezentarea chipului, chiar și în desenarea trupului. Jocul de nuanțe căutat de Tonitza, nuanțe de interpretare dar și de nuanțe cromatice, a dus la conceperea efectivă a complexității umane, care nu trebuie să fie cuantifică într-o reproducere rece, insensibilă, după “natură”. Aprofundarea portretului a dus astfel la o interpretare psihologică, cauzată și de caracterul pictorului, răscolit de propria-i existență tumultoasă.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.