14. Casă oltenească

În 1873, familia artistului s-a mutat la Bucureşti, în mahalaua Popa Soare. Împotriva voinţei familiei sale, care dorea să urmeze o carieră militară, s-a înscris la Şcoala de Belle Arte, secţia de pictură, unde i-a avut ca profesori pe Theodor Aman şi Gheorghe Tăttărescu. Paralel a urmat cursurile de flaut la Conservator. A absolvit în 1889 și a plecat la studii trei semestre, la Academia de Arte Plastice din München (din toamna anului 1889 până în vara anului 1890), cu Johann Kaspar Herterich si Ludowig Herterich. Reîntors în ţară (1890), a participat cu patru lucrări la prima expoziţie a societăţii de artă Cercul Artistic. În 1891 a plecat la Paris, unde s-a înscris la Academia Julian, clasa profesorului A. W. Bouguereau. Este atras, la Muzeul Louvre, de operele pictorilor Delacroix şi Courbet, iar în expoziţii îi descoperă pe Manet şi Degas. Întors în ţară, Luchian a participat la Expoziţia Cercului Artistic din 1893 (cu patru lucrări), alături de Pascaly, Vermont, Alpar şi de sculptorii Ion Georgescu, Carol Storck şi Valbudea. Pictează împreună cu C. Artachino (1897) o parte din catedrala din Tulcea, urmată de biserica Sfântul Alexandru din Alexandria, în 1898, iar în 1900 biserica Brezoianu din Bucureşti. Deschide o expoziţie cu Vermont în 1899, urmată de o participare la Expoziţia de la Ateneul Român, din 1901. Lovit de o maladie severă (ataxie locomotorie – boală a şirei spinării), este internat la Spitalul Pantelimon. În perioada 1902-1913 artistul a lucrat intens – realizând portrete, naturi moarte, scene de interior, picturi de gen. A participat la Salonul Oficial din aprilie 1909, apoi la expoziţia Tinerimii Artistice din 1910. Între anii 1911-1915 expune mai rar. Paralizat până la şolduri, braţele lui îşi pierduseră progresiv din elasticitate. Mâna îi era încă vie. Ochiul, de o frumuseţe de împărătească bijuterie neagră, rămânea intact, afirma Tudor Arghezi. În februarie 1914, a deschis împreună cu Nicolae Dărăscu o expoziţie la Ateneu. Ultima sa participare a fost la salonul Oficial din 1915, unde a expus opt lucrări. Tabloul a fost achiziționat în anii 30 de către Mărioara Popovici, prietena surorii lui Petru Comarnescu și a familiei Stoianovici. A trecut apoi în proprietatea lui Julien Weverbergh, soțul Petrinei Stoianovici. Julien Weverbergh, corespondent pentru presa olandeză şi belgiană în România, la sfârşitul anilor 60, a primit tabloul cadou de la familia Popovici şi de atunci este în colecţia lui. Doamna Popovici şi soacra domnului Weverbergh erau prietene cu Petre Comarnescu. Provenienţa tabloului a fost descrisă pe larg în prima parte a memoriilor lui Julien Weverbergh (în neerlandeză) De Voorwerpen (ed. De Prom, Baarn, 1994).

Dimensiuni

custom 7,8

Descriere

ulei pe placaj, semnat stânga jos, cu negru, Luchian

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.