otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Subiectul ce ni se relevă în fața ochilor, în cazul acestui tablou, trebuie tratat de fiecare dată ca o apariție nouă, singulară , relevantă unui singur concept, sau relaționată la o unică sursă de inspirație. Evident că tema carului cu boi este considerată, și aici intervine meteahna generalistă, creația tipică a artei lui Nicolae Grigorescu. Neadevărul acestei afirmații nu este clar doar prin faptul că artistul atacă aproape toate tipurile tematice ale picturii “clasice” , ci poate la fel de relevant și prin faptul că subiectul în sine este mereu reorganizat în funcție de unicitatea lucrului. Nu mai trebuiesc amintite cuvintele pictorului, ce decreta singularitatea imagistică, atât prin caracterul natural al peisajelor, dar și prin subiectivitatea sentimentală și senzorială a observatorului. Pictura în plein-air, manieră pe care Grigorescu o practică încă din primii ani petrecuți în Franța, în prejma “realiștilor” de la Barbizon, este definită tocmai de specificitatea lucrului în natură, definită de conștientizarea perenității, a fluxului temporal și imaginar, să nu mai menționăm lumina și caracteristicile atmosferice. Mai mult, această dinamicitate, reprezentativă tocmai pentru subiectul atacat în natură, este exacerbată de acel sentiment al pictorului de aprofundare a existenței sale în natură. Omogenitatea compoziției este atinsă prin procesul plastic prin care Grigorescu ordonează figurativul în concordanță cu plasarea motivului central. Capacitatea de a alinia acest complex vizual într-o suită coerentă este influențată direct de perioada de creației aferentă. Astfel, carul cu boi apare aici, la fel ca la majoritatea operelor ante-1890, într-o postură mult mai frontală, mai aproape de privitorul-creator și privitorul-admirator. Asemeni uleiurilor realizate la mijlocul anilor 1870, Grigorescu modelează universal imaginar după o structură estetică de o rezonanță diferită, metodă influențată și de interesul cromatic (sau figurativ) mult mai ridicat, pregnant chiar. Deceniul nouă al secolului al XIX-lea amintește de o manieră picturală mult mai vibrantă, cu o pensulație scurtă, dar caracterizată de o putere de emanare cromatică neidentificabilă în altă etapă. Sub directa influență a călătoriile de lucru, în special cele realizate în Franța (Bretania), dar și desele itinerarii prin țară, Grigorescu transmire, indiferent de subietul abordat, o vioiciune picturală exuberantă. Așa explicăm registrul inferior din “Car cu boi, pe cale, de dimineață”, cu al său joc de lumini, tonuri și împăstări diverse. Ocrurile cu tente rozalii, variațiunile de verde,pictate în saturații relevante suprafeței pictate și a formei căutate, re-construiesc cu adevărat ceea ce ochiul uman percepe și interpretează atât de subiectiv. Acesta este impresionismul grigorescian, ce respiră mai ales în zonele de aparent interes retrâns, un copac rătăcit, unduierea ierbii, praful de pe drumul bătut de care, animale și țărani. În opera de față carul cu boi, motiv ce apărea cu alte ocazii integrat în compoziții mai ample, este ridicat la nivel de sursă unică picturală, sau mai bine spus figurativă. Picturalitatea la uleiul lui Grigorescu nu poate exista prin aceată manieră simplistă de pictare doar a motivului, ci evident integrată într-o spațialitate atemporală. Momentul în care carul este surprins este de cele mai multe ori un punct intermediar, narativ, ce amintește de mișcare, translatare, peren. Din sau înspre târg, bâlci sau câmp, carul lui Grigorescu devine o clepsidră, a cărei filosofie e tradusă prin tipicul limbaj tradițional – țăranul muncitor, căruța și ai ei boi înjugați. Grigorescu alternează volumele cromatice după necesitatea suprafeței și planului, dar acest fapt este prea puțin necesar în realizarea tabloului. În plus, pictorul intuiește compatibilitatea dintre pensulație și suprafața pe care o abordează, lucru evident în diferența de pictare a cerului, pe de o parte, și registrului inferior, pe de cealaltă parte. În notații scurte, personajul și animalele se individualizează fără o risipă de tușe, în timp ce pictarea cerului primește o abordare cvasi-decorativă, tocmai prin ascetizare. Imaginea acestei lumi se încheagă prin petele de culoare ce surprind fuga momentelor și aspectelor vieții în ansamblu. Pentru acest impresionist culoarea este fecundă, din ea, sub influență solară, rezultă atmosfera, anotimpul și momentul zilei. Problematica figurii umane sau apariției animalului în aer liber, în subiectul rural, se afla la momentul de profundă maturitate a creației grigoresciene, mai ales când constatăm că opera se plasează în biografia artistului cam la jumătatea carierei artistului. Acest fapt este fapt atestat de tabloul ”Păstoriţe cu turma la păşune” (35 x 27; colecţia Gh. Bazavan, 1957), după Nicolaes Berchem (1620 - 1683), reprodus de Remus Niculescu (“Grigorescu între clasicism şi romantism”, SCIA, IA, 3, 1956, p. 142), creat în jurul anilor 1863-1864, când Grigorescu făcea copii la Luvru. De la momentul picturii noastre, Grigorescu avea să mai abordeze temele rustice încă aproximativ 15-20 de ani, într-o diversitate și manieră de exprimare diversă. Pictat pe un suport de mic dimensiuni (16,5 x 28 cm), așadar practicabil picturii în fața motivului, “Carul cu boi, pe cale, de dimineață” încheagă întocmai calitățile cele mai fine ale pensulației, paletei, dar și a temei în discuție. (I.P.)
Bibliografie
CIOFLEC, Vasile, ”Grigorescu”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925
NICULESCU Remus, ”N. Grigorescu”, catalog expoziţie, Muzeul de Artă al RPR, Bucureşti, 1957
OPRESCU, George, ”Grigorescu şi Franţa. Studiu asupra formaţiei spirituale şi artistice a pictorului”, Monitorul oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1946
OPRESCU, George, „Nicolae Grigorescu, maturitatea şi ultimii ani”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970
VLAHUȚĂ, Al, ”Pictorul N.I .Grigorescu. Vieaţa şi Opera lui”, Bucureşti, Atelierele grafice Socec/Co, Bucureşti, 1910
Dimensiuni
width 28 cm, custom 16,5
Descriere
ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu roşu, Grigorescu
Informații documentare
Pe verso, mențiunea olografă: "Car cu boi pe drum de ţară, pictură în ulei pe pânză, autentic de N. Grigorescu. J. Al. Steriadi."
colecţie privată, Germania.
Datare
1880-1885
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Subiectul ce ni se relevă în fața ochilor, în cazul acestui tablou, trebuie tratat de fiecare dată ca o apariție nouă, singulară , relevantă unui singur concept, sau relaționată la o unică sursă de inspirație. Evident că tema carului cu boi este considerată, și aici intervine meteahna generalistă, creația tipică a artei lui Nicolae Grigorescu. Neadevărul acestei afirmații nu este clar doar prin faptul că artistul atacă aproape toate tipurile tematice ale picturii “clasice” , ci poate la fel de relevant și prin faptul că subiectul în sine este mereu reorganizat în funcție de unicitatea lucrului. Nu mai trebuiesc amintite cuvintele pictorului, ce decreta singularitatea imagistică, atât prin caracterul natural al peisajelor, dar și prin subiectivitatea sentimentală și senzorială a observatorului. Pictura în plein-air, manieră pe care Grigorescu o practică încă din primii ani petrecuți în Franța, în prejma “realiștilor” de la Barbizon, este definită tocmai de specificitatea lucrului în natură, definită de conștientizarea perenității, a fluxului temporal și imaginar, să nu mai menționăm lumina și caracteristicile atmosferice. Mai mult, această dinamicitate, reprezentativă tocmai pentru subiectul atacat în natură, este exacerbată de acel sentiment al pictorului de aprofundare a existenței sale în natură. Omogenitatea compoziției este atinsă prin procesul plastic prin care Grigorescu ordonează figurativul în concordanță cu plasarea motivului central. Capacitatea de a alinia acest complex vizual într-o suită coerentă este influențată direct de perioada de creației aferentă. Astfel, carul cu boi apare aici, la fel ca la majoritatea operelor ante-1890, într-o postură mult mai frontală, mai aproape de privitorul-creator și privitorul-admirator. Asemeni uleiurilor realizate la mijlocul anilor 1870, Grigorescu modelează universal imaginar după o structură estetică de o rezonanță diferită, metodă influențată și de interesul cromatic (sau figurativ) mult mai ridicat, pregnant chiar. Deceniul nouă al secolului al XIX-lea amintește de o manieră picturală mult mai vibrantă, cu o pensulație scurtă, dar caracterizată de o putere de emanare cromatică neidentificabilă în altă etapă. Sub directa influență a călătoriile de lucru, în special cele realizate în Franța (Bretania), dar și desele itinerarii prin țară, Grigorescu transmire, indiferent de subietul abordat, o vioiciune picturală exuberantă. Așa explicăm registrul inferior din “Car cu boi, pe cale, de dimineață”, cu al său joc de lumini, tonuri și împăstări diverse. Ocrurile cu tente rozalii, variațiunile de verde,pictate în saturații relevante suprafeței pictate și a formei căutate, re-construiesc cu adevărat ceea ce ochiul uman percepe și interpretează atât de subiectiv. Acesta este impresionismul grigorescian, ce respiră mai ales în zonele de aparent interes retrâns, un copac rătăcit, unduierea ierbii, praful de pe drumul bătut de care, animale și țărani. În opera de față carul cu boi, motiv ce apărea cu alte ocazii integrat în compoziții mai ample, este ridicat la nivel de sursă unică picturală, sau mai bine spus figurativă. Picturalitatea la uleiul lui Grigorescu nu poate exista prin aceată manieră simplistă de pictare doar a motivului, ci evident integrată într-o spațialitate atemporală. Momentul în care carul este surprins este de cele mai multe ori un punct intermediar, narativ, ce amintește de mișcare, translatare, peren. Din sau înspre târg, bâlci sau câmp, carul lui Grigorescu devine o clepsidră, a cărei filosofie e tradusă prin tipicul limbaj tradițional – țăranul muncitor, căruța și ai ei boi înjugați. Grigorescu alternează volumele cromatice după necesitatea suprafeței și planului, dar acest fapt este prea puțin necesar în realizarea tabloului. În plus, pictorul intuiește compatibilitatea dintre pensulație și suprafața pe care o abordează, lucru evident în diferența de pictare a cerului, pe de o parte, și registrului inferior, pe de cealaltă parte. În notații scurte, personajul și animalele se individualizează fără o risipă de tușe, în timp ce pictarea cerului primește o abordare cvasi-decorativă, tocmai prin ascetizare. Imaginea acestei lumi se încheagă prin petele de culoare ce surprind fuga momentelor și aspectelor vieții în ansamblu. Pentru acest impresionist culoarea este fecundă, din ea, sub influență solară, rezultă atmosfera, anotimpul și momentul zilei. Problematica figurii umane sau apariției animalului în aer liber, în subiectul rural, se afla la momentul de profundă maturitate a creației grigoresciene, mai ales când constatăm că opera se plasează în biografia artistului cam la jumătatea carierei artistului. Acest fapt este fapt atestat de tabloul ”Păstoriţe cu turma la păşune” (35 x 27; colecţia Gh. Bazavan, 1957), după Nicolaes Berchem (1620 - 1683), reprodus de Remus Niculescu (“Grigorescu între clasicism şi romantism”, SCIA, IA, 3, 1956, p. 142), creat în jurul anilor 1863-1864, când Grigorescu făcea copii la Luvru. De la momentul picturii noastre, Grigorescu avea să mai abordeze temele rustice încă aproximativ 15-20 de ani, într-o diversitate și manieră de exprimare diversă. Pictat pe un suport de mic dimensiuni (16,5 x 28 cm), așadar practicabil picturii în fața motivului, “Carul cu boi, pe cale, de dimineață” încheagă întocmai calitățile cele mai fine ale pensulației, paletei, dar și a temei în discuție. (I.P.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
CIOFLEC, Vasile, ”Grigorescu”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925
NICULESCU Remus, ”N. Grigorescu”, catalog expoziţie, Muzeul de Artă al RPR, Bucureşti, 1957
OPRESCU, George, ”Grigorescu şi Franţa. Studiu asupra formaţiei spirituale şi artistice a pictorului”, Monitorul oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1946
OPRESCU, George, „Nicolae Grigorescu, maturitatea şi ultimii ani”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970
VLAHUȚĂ, Al, ”Pictorul N.I .Grigorescu. Vieaţa şi Opera lui”, Bucureşti, Atelierele grafice Socec/Co, Bucureşti, 1910
Dimensiuni
width 28 cm, custom 16,5
Descriere
ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu roşu, Grigorescu
Informații documentare
Pe verso, mențiunea olografă: "Car cu boi pe drum de ţară, pictură în ulei pe pânză, autentic de N. Grigorescu. J. Al. Steriadi."
colecţie privată, Germania.
